Pomana de ruşine şi pomina de durere

Aţi auzit de ideea că pomana s-ar fi împrumutat recent şi la "evanghelici"? Vă veţi întreba că de unde am mai scos şi ideea asta.

Dacă tot suntem în preajma sărbătorii Paştelui (ca să folosim termenul secularizat de astăzi, ce face referire la sărbătoarea Învierii Domnului) ... şi cei mai mulţi din jurul nostru nu fac altceva decât mâncare de pomană (ouă roşii ale tradiţiei, care le vor da la copii fără bani, deşi oul costă 25 de euro cenţi la piaţă la noi!!!! şi alte copturi făcute de oamenii, după cum şi vorba, "câte bordeie, atâtea obiceie"), ar fi bine de adăugat acum câteva cuvinte despre cei care nu au înţeles ce înseamnă pomana care a apărut şi la "pocăiţi", şi apoi să vedem ce produce ea în viaţa de credinţă şi pocăinţă, pe care trebuie să o trăim zi de zi.

Deşi nu cred că exagerez atunci când spun că unii pocăiţi din mijlocul nostru fac pomeni în diferite ocazii, lor le este greu să accepte ideea că acţiunile lor sunt ceea ce sunt şi nu ceea ce cred ei că ar fi.

Iată cum defineşte şi dicţionarul acest termen:
"POMÁNĂ, pomeni, s.f. 1. Dar, danie, ofrandă făcute cuiva și servind, potrivit credinței creștine, la iertarea păcatelor, la mântuirea sufletului; milostenie, binefacere. ♢ Loc. adj. și adv. De pomană = a) (în mod) gratuit sau la un preț foarte scăzut; b) (în mod) inutil, zadarnic sau neîntemeiat. ♢ Expr. A cere de pomană = a cerși. A-și face (milă și) pomană cu cineva = a ajuta pe cineva, a face un bine cuiva. ♦ (Fam.) Ocazie binevenită, rară, extrem de avantajoasă (sub raport material); chilipir. ♢ Expr. A umbla după (sau a căuta) pomană = a umbla după avantaje materiale nemeritate. 2. (În ritualul creștin) Praznic care se face după o înmormântare sau după un parastas și la care de obicei se dăruiesc (săracilor) diverse obiecte (ale mortului); (concr.) ceea ce se dăruiește cu acest prilej. ♢ Expr. Ca la pomană = în mare număr. 3. Parastas. – Din sl. pomĕnŭ. "
Pomana, în cadrul pocăiţilor a început să apară tot mai des după înmormântări, uneori chiar la biserici (fiind oferită doar la anumite persoane) şi deşi nu este privită precum o defineşte dicţionarul... cei mai mulţi cred că aceasta este una din faptele bune ale religiozităţii lor, indiferent de cadrul în care sunt făcute. Ei nu doar că cred că vor avea o răsplată în ceruri, dar mai îndeamnă şi pe alţii să facă la fel ca ei. Au împrumutat obiceiul de la alţi aşa-zişi credincioşi, care cred mai mult în această privinţă: nu doar că este o faptă bună, ci şi că le va asigura mântuirea sufletului lor şi a persoanei pentru care oferă pomana respectivă.

Dacă vei întreba pe un pocăit, care dă o masă după o înmormântare, dacă aceasta este pomană... o să îţi spună că nu, deşi în suflet spune că da. Recent am dat peste o pagină de internet care răspunde la o serie de întrebări legate de pomeni şi de obiceiul rugăciunii pentru cei morţi --- desigur că îl veţi considera ca fiind ceva nebiblic şi o datină păgână --- şi în acea pagină autorul respectiv (că nu ştiu exact cine este că nici numele nu şi l-a dat... ce om ciudat!) explică, prin răspunsul la câteva întrebări, obiceiul ortodox de rugăciune pentru cei "adormiţi" şi pomenile pentru ei şi toate legate de aceasta. Prin "adormiţi" se înţelege aici cei care au murit în mai multă sau mai puţină credinţă.

Când un creştin născut din nou va citi această pagină, va spune cu siguranţă că ceea ce scrie acolo nu este biblic; în primul rând pentru că Biblia nu ne-a poruncit să facem rugăciuni pentru morţi, ba chiar interzice practicile vrăjitoreşti de chemare a sufletelor morţilor; în al doilea rând, Domnul Isus Hristos, fiind Cel Înviat din Morţi, nu a învăţat pe ucenicii Săi să se roage pentru cei morţi, nici să le facă pomeni sau să le facă din timp în timp câte o masă de aducere aminte; în al treilea rând, practica de pomenire a morţilor este un obicei împrumutat de la religiile păgâne şi aducerea sa în cadrul vieţii de credinţă creştină înseamnă a denatura şi a ştirbi adevărul Sfintelor Scripturi, aşa cum au fost ele rostite de Domnul Isus şi de urmaşii Lui până în zilele de astăzi.

Precum simbolul crucii a fost introdus în Creştinism ca ceva sacru - deşi este un element de blestem pentru cei atârnaţi pe ea - datorită faptului că împăratul Constantin cel Mare a văzut undeva acest semn şi a biruit într-o bătălie purtând acest semn cu el, tot aşa şi pomenirea unui mort este o practică lipsită de esenţă şi un obicei nebiblic, nefondat şi inutil. Ce poţi face pentru un om care toată viaţa lui a fost un criminal şi apoi a murit? Oare Dumnezeu nu este drept să îl arunce în iazul de foc împreună cu toţi cei care au făcut voia duşmanului credinţei noastre, adică a lui Satan? Dacă oamenii fac rugăciuni pentru cei morţi, cu ideea că ei vor putea lucra ceva la schimbarea cursului viitorului acelei persoane, daţi-mi voie să vă spun că în Ziua Judecăţii de Apoi aceste lucruri vor fi date pe faţă şi vor vedea că au făcut lucruri deşarte. Acelaşi lucru este valabil şi pentru cei care nu au fost criminali şi care au mai fost din când în când la biserică în timpul vieţii care au trăit-o pe acest pământ.

Mai degrabă am face o pomină. Iată ce definiţie am găsit în dicţionar cu privire la pomină:
"PÓMINĂ s.f. Veste, faimă. ♢ Loc. adj. De pomină = a) vestit, renumit, neuitat; b) strașnic, grozav, extraordinar. ♢ Expr. A (i) se duce(sau a(-i) merge) pomina = a se răspândi vestea în lume, a se afla sau a se vorbi despre cineva sau ceva ca despre ceva extraordinar. A se face (sau a ajunge) de pomină = a se face de râs, a se compromite. – Din pomeni (derivat regresiv). "
Pomina, spre deosebire de pomană, reprezintă ceva mult mai diferit pentru creştinul din zilele de astăzi. Nu doar că ne amintim de cineva pentru ceea ce a făcut, dar nu mai adăugăm nimic la acea amintire. Adică nu ne facem de pomină, ci facem o aducere aminte şi nimic mai mult.

Iată câteva citate din Sfânta Scriptură care ne îndeamnă la o aducere aminte:

1. Numeri 15:38-41 - cu referire la poruncile Domnului -- " 38. "Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le să-şi facă, din neam în neam, un ciucure la colţurile veşmintelor lor, şi să pună un fir albastru peste ciucurele acesta din colţurile veşmintelor. 39. Când veţi avea ciucurele acesta, să vă uitaţi la el, şi să vă aduceţi aminte de toate poruncile Domnului, ca să le împliniţi şi să nu urmaţi după poftele inimilor voastre şi după poftele ochilor voştri, ca să vă lăsaţi târâţi la curvie. 40. Să vă aduceţi astfel aminte de poruncile Mele, să le împliniţi, şi să fiţi sfinţi pentru Dumnezeul vostru. 41. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, care v-am scos din ţara Egiptului, ca să fiu Dumnezeul vostru.""

2. Ioan 16:4 - cu referire la lucrarea Duhului Sfânt atunci când vom fi persecutaţi din cauza credinţei -- " 4. V-am spus aceste lucruri, pentru ca, atunci când le va veni ceasul să se împlinească, să vă aduceţi aminte că vi le-am spus." (vezi contextul anterior)

3. Faptele Apostolilor 20:35 - cu referire la cuvintele Domnului despre dărnicie şi ajutorare -- " 35. În toate privinţele v-am dat o pildă, şi v-am arătat că, lucrând astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi, şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care însuşi a zis: "Este mai ferice să dai decât să primeşti.""

4. 2 Petru 3:1-4 - cu referire la a doua venire a Domnului Isus -- " 1. Preaiubiţilor, aceasta este a doua epistolă, pe care v-o scriu. În amândouă, caut să vă trezesc mintea sănătoasă, prin înştiinţări, 2. ca să vă fac să vă aduceţi aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfinţii proroci, şi de porunca Domnului şi Mântuitorului nostru, dată prin apostolii voştri. 3. Înainte de toate, să ştiţi că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trăi după poftele lor, 4. şi vor zice: "Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci de când au adormit părinţii noştri, toate rămân aşa cum erau de la începutul zidirii!""

În nici unul dintre cele 4 exemple date mai sus nu avem menţionat faptul că trebuie să ne aducem aminte de cineva, să îl pomenim după moarte, sau să îi facem statui; mai degrabă se accentuează o esenţă profundă, ceva mult mai aparte decât o persoană ca fiinţă umană sau divină.

Cu ocazia sărbătorilor Învierii Domnului Isus din morţi nu avem de ce să facem pomană pentru moartea Lui sau a altcuiva. Nici măcar nu ar fi pe placul Lui aşa ceva. Mai degrabă, însă, ne putem aminti de învierea Sa triumfătoare, cum prim moartea Sa pe cruce noi am primit răscumpărarea şi prin viaţa Lui trăim şi noi acum:
"Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine." (Galateni 2:20)
Fie ca aceste cuvinte să ne rămână profund în inimile noastre şi să putem să facem diferenţa între cuvintele şi acţiunile noastre, între credinţa şi aparenţa care o arătăm celor din jur, între realitatea care o afişăm şi ceea ce ascundem de fapt în interiorul nostru! Fie ca viaţa noastră trăită în mijlocul acestei lumi să fie şi viaţa care ar trăi-o Domnul Isus în noi, acum, aici, oricând. Amin!




Niciun comentariu:

Disclaimer:
Comentariile cu conținut off-topic, cu tentă de jignire, amenințare, ofensatoare, injurii, sau cuvinte porcoase/profane sunt șterse automat. Comentați doar dacă ceea ce aveți de spus este relevant și aduce discuții/subiecte noi. Comentariile cu pseudonime sunt "by default" sterse. Comentariile cu link-uri sunt moderate pe Disqus, pe Blogger, sterse. Daca doriti sa faceti publicitate la un site, rog sa ma contactati pentru o cotatie de pret, rezolvam. :)

Un produs Blogger.