Românii nu prea au talent... la biserică

E un subiect hot acum si toţi imită bine-copiatul show cu talentul. L-am văzut la nunţi, l-am văzut la nu ştiu câte posturi de tv, curând o să apară şi în biserică, dar se pare că acolo nu prea estem talent. Da, am scris corect, nu prea estem talent! Citiţi mai departe acest articol pentru a vă convinge de realitatea de care vreau să vă explic.

La biserică mai toţi îşi fac "felul" ca să placă audienţei. Logic că dacă nu prezinţi un mesaj care să gâdile urechile celor care te ascultă... vei rămânea fără ascultători. Şi dacă toţi încep să predice, sau să facă vreo slujbă în biserică, de ce să nu o facă cu un oarecare barem de talent, fie de la x sau de la y, fie un copy/paste de pe net, fie o imitare, şi aşa mai departe.

Recent auzisem o întâmplare hazlie despre un tânăr predicator, care imita foarte bine pe renumitul Iosif Ţon. Ajunsese să copie foarte bine vocea lui şi... logic că avea şi priză la public. Totul a mers bine până când a spus o chestie de-a lui Iosif, care i-a cam lăsat mască pe toţi... "pe vremea când eram la Oxford"... şi toţi ştiau că el nici şcoala nu o terminase... şi vorbea deja de vremea de la Oxford...

Am ajuns să gândim şi să concepem programe în biserică pentru a etala talente; unii sunt cu jurizatul, alţii cu datul cu părerea... Acest articol este jurizarea mea personală a ceea ce se întâmplă în multe din bisericile creştine din România (şi nu numai).

Chiar acum 2 zile citeam din Biblie şi pasajul era din Ioan 7; mi s-a părut foarte frapant ceea ce am citit, doar citisem de acolo de multe ori, acum parcă mi se deschisese ochii şi am văzut şi realitatea. Redau textul mai jos pentru a putea înţelege ceea ce vreau să expun în continuare:

"După aceea, Isus a călătorit prin Galileea. Nu vroia să călătorească prin Iudeea, pentru că iudeii încercau să-L omoare. Se apropia sărbătoarea iudaică a Corturilor, iar frații Lui I-au zis: "Pleacă de aici și du-te în Iudeea, pentru ca și ucenicii Tăi să vadă lucrările pe care le faci - pentru că nici un om care vrea să fie bine cunoscut nu acționează în secret! Dacă faci aceste lucruri, arată-Te lumii!" (Deoarece nici chiar frații Lui nu credeau în El). Isus le-a răspuns: "Timpul Meu încă n-a venit, dar, în ce vă privește, timpul vostru este întotdeauna! Pe voi lumea nu vă poate urî, dar pe Mine Mă urăște, pentru că Eu depun mărturie cu privire la ea - și anume că lucrările ei sunt rele. Duceți-vă voi la sărbătoare; Eu încă nu mă duc la această sărbătoare, pentru că timpul Meu încă n-a venit pe deplin." (Ioan 7:1-8)(versiunea TLCR, courtesy of BibleGateway.com)

Versetul 3 din pasajul de mai sus ar putea fi transpus mai actual astfel: "Du-te şi arată-ţi talentul!" Aici este culmea pasajului, care este concluzionată în versetul 5: nici chiar fraţii Lui (fraţii lui Isus, adică) nu credeau în El.

Acest fenomen se întâmplă de fapt în prezent în biserică. Pe oricine a-i întreba despre Isus, toţi ştiu despre El, dar nu îl ştiu pe El într-un mod aparte. Întreabă pe cei de la o biserică tradiţională despre Trinitate, despre Isus Hristos, despre persoana Lui şi o să îţi spună vrute şi nevrute, e plin youtube de clipuri cu oameni care râd de alţii cu privire la cine a scris Biblia, ce sărbătorim de Paşti şi altele de acest gen (nu dau link ca să nu fac pe nimeni de râs, deşi sunt cele mai haioase videoclipuri... săracii oameni, îi plâng de milă - la cât de naivi au putut ajunge... oare cine e de blamat?). Vine cineva cu camera de filmat şi ei deja tremură şi se pierd; stai, cum să facem, ce să spunem? Înainte să apară aparatul toţi se băteau cu pumnii în piept că au talente, că le spun ei mai bine că aşa şi că altfel...

La o biserică română care emite slujba online pe internet în format audio-video, unul dintre pastori le tot spune la cei din sală, aveţi grijă, sunteţi în direct, vă filmează, vă vede toată lumea! De parcă se uită cineva la ei atunci şi îşi iau notiţe ca să le spună unde ce au greşit, sau ce au mai spus aiurea, sau au făcut pe careva de râs.

Din câte mi se pare mie, programul religios care are loc în bisericile neo-protestante din România, şi nu numai, au cam acelaşi tipar. Începe programul cu rugăciune, apoi mai zice unu ceva, anunţă cine va cânta şi cine va spune poezii, sau cine se va mai etala, apoi unu predică şi apoi iar cântece, etc., mai ceva decât un spectacol. De ce nu este altfel? Probabil că aşa le-au plăcut la comunişti să aibă stilul bisericile, căci am înţeles că acest sistem a fost adaptat de ei: cine vroia să spună ceva sau să cânte ceva, trebuia să trimită un bilet la amvon, şi cei de acolo dădeau sau nu voie ca persoana aceea să facă ce şi-a dorit să facă. Sau să nu facă.

Adevărul este că unii care ajung în faţă - şi aici mă refer la toţi, nu doar cei care au poezii sau cântece, ci şi la predicatori - ajung acolo să arate cine sunt ei. Se simte în atmosferă că ei cântă să le arate la ceilalţi ce bine ştiu ei să facă asta; apoi, după ce termină, ies afară pe holul bisericii şi chicotesc că unu nu ştiu pe cine a văzut în biserică dormind, sau altele de acest gen. La cei de la amvon nu am ce să mai zic. Este unu pe care îl ştiu eu, ăla predică mereu ce citeşte pe internet; dacă aude că s-a scris pe nu ştiu ce blog despre el sau despre alţii din breasla lui, repede anunţă la toţi să ştie şi nu doar că se face de cacao pe sine, dar arată ce talent are: nu are nici un talent, ăsta e şi adevărul. Sau dacă aude la ştiri că a fost pe undeva prin lumea asta un cutremur, o nenorocire mare, repede sare să bage cu vina pe ăia, în loc să cheme biserica la post şi rugăciune, jertfe, sacrificii, să meargă să ajute, etc. Cine să meargă măi? Ăştia sunt cu talentul! Trebuie să stea aici! Atâta timp cât nu se urcă mai sus de el, e bine de ei că sunt acolo, avem cu ce umple timpul la slujbă. E evident aceasta!

Predicatorii care nu petrec timp în rugăciune, în studiul Scripturii, în meditaţie, şi care vin înaintea poporului lui Dumnezeu să aducă un presupus mesaj, ei nu fac nimic altceva decât să-şi etaleze talentul. Dacă ar fi stat măcar 2-3 ore pe genunchi în rugăciune, dacă ar fi întrebat pe Domnul ce e bine să zică şi ce nu e bine, dacă ar fi cerut înţelepciune şi să nu se bazeze pe propriile talente... cred că aveam să avem astăzi multe biserici schimbate şi, de sigur, mulţi oameni întorşi la Dumnezeu.

Nu e de mirare că nu poţi invita pe un nepocăit la biserica ta, că îţi e ruşine când va veni persoana şi va auzi pe cineva cântând un cântec creştin pe muzica unei formaţii pop/rock/folk, etc. din lume, sau să audă un predicator vorbind despre ultimele bârfe despre el sau alţii de pe bloguri, în loc să existe o stare de pioşenie, rugăciune, sfinţenie, părtăşie şi închinare adevărată, care să îi ducă pe oameni la o stare de a căuta pe Dumnezeu cu o disperare unică.

De ce nu au românii talent în biserică? Pentru că au fost obişnuiţi cu un program care să îl urmeze; dacă îl vor modifica, la cei mai în vârstă nu le va mai plăcea - că lor mereu trebuie să li se gâdile urechile cu ceva, altfel nu mai contribuie financiar. Dacă aduci muzică nouă, ritmată, care place tinerilor, o să înceapă certuri şi dezbinări, că de ce aia, că de ce aşa? Totul e ca un spectacol: dacă le place muzica cu acordeonul - manelele creştine de astăzi, cum le numesc eu - doar aia e bună pentru ei. Ei cred că o muzică de înmormântare e mai bună decât o închinare adevărată, cu versuri care sunt inspirate de Duhul Sfânt şi care aduc onoare lui Dumnezeu, care te fac să te închini Lui, şi nu să apreciezi pe cel ce cântă. Când faci aceasta treci dincolo de aparenţe, nu mai eşti cu jurizatul celui sau celor care cântă cântarea, inima ta este deja în atmosfera şi prezenţa lui Dumnezeu. Oare de ce durează aşa de mult să ajungem şi să-i aducem pe toţi acolo?

Când îi facem pe oameni să se simtă neconfortabili în biserică, ei vor cataloga talentul tău ca fiind eşuat:; am păţit-o şi eu de atâtea ori. Dacă trezeşti pe oameni la adevăr şi realitate, şi le arăţi că sunt orbi, goi şi adormiţi în spiritualitatea lor, vor da cu piciorul în tine. Amintiţi-vă de pasajul de mai sus, nici chiar fraţii lui Isus nu credeau în El, pentru că ei nu au înţeles niciodată timpul lor - totdeauna! Ei mereu l-au călcat în picioare şi l-au lăsat să treacă de ei. Timpul şi momentul potrivit trebuie cuprins acum! Schimbarea trebuie să înceapă acum! Nu la următorul praznic, nu la următoarea mare sărbătoare, nu la următoarea mare slujbă unde ne vom etala iar unii pe alţii! Acum este momentul să ne apropiem de Dumnezeu, să recunoaştem că suntem nimic în faţa Lui şi să Îl lăsăm pe El să ne transforme: până la urmă talentul care îl avem, sau nu îl avem, nu este pentru a fi jurizat de comitetul bisericii, sau de cei prezenţi în biserică, ci este pentru slava şi gloria lui Dumnezeu!

Îţi pasă de Persoana lui Isus Hristos mai mult decât de talentul tău sau ce spun alţii despre tine?

Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările. Nu te socoti singur înţelept; teme-te de Domnul, şi abate-te de la rău! Aceasta va aduce sănătate trupului tău, şi răcorire oaselor tale. (Proverbe 3:5-8)