8 greşeli pe care le-am făcut în căsătorie

"Sunt atât de recunoscător pentru cei 23 de ani de căsătorie cu soţia mea Susan", declară Mark Merill pe blogul său. Dragostea mea pentru ea a crescut enorm de-a lungul anilor. I-am fost credincios. Sunt foarte atras de ea. Dar vă pot spune că asta nu are nici o legătură cu mine. Se datorează doar mâinii pline de dragoste a lui Dumnezeu care mi-a făcut parte de har. Vedeţi voi, nu sunt decât la distanţă de o decizie pentru a face ceva cu adevărat prostesc, şi care mi-ar putea dăuna foarte serios, sau poate chiar distruge relaţia noastră. Şi pot să vă spun că am făcut o mulţime de greşeli în căsătoria mea. Iată 8 greşeli pe care le-am făcut în căsătorie.

1.Am crezut că soţia mea era responsabilă pentru fericirea mea. În primii mei ani de căsătorie, am simţit că o parte importantă din „datoria” lui Susan ca soţie a mea era să mă facă fericit. Eram mai concentrat asupra mea decât asupra noastră. Nu gândeam aşa pe atunci, dar acum, când privesc înapoi, îmi dau seama că m-am bazat pe Susan să mă ridice când eram doborât; să mă ajute în conducere; şi să-mi satisfacă nevoile fizice când o doream, şi astea sunt doar câteva lucruri.

2. Mi-am dorit ca soţia mea să semene mai mult cu mine. Din nefericire, când eram mai tânăr, aveam o impresie destul de bună despre mine. Într-atât încât credeam că Susan trebuia să semene mai mult cu mine. O, n-aş fi spus una ca asta cu voce tare, dar gândeam lucruri de genul: „Dacă Susan ar fi mai organizată şi mai disciplinată, aşa ca mine, ar trebui să menţină casa mai curată.” Sau „Aş vrea ca Susan să facă lucrurile pe care le doresc aşa cum aş vrea eu să le fac. Adică atunci când mă apuc de un lucru, mă ocup de asta până îl bifez de pe listă.” Cum credeam că Susan ar fi trebuit să gândească şi să se comporte mai mult ca mine, nu ţineam cont de creativitatea şi de talentele relaţionale incredibile pe care le avea Susan. Nu am sărbătorit punctele ei tari speciale care o fac să fie Susan.

3. Am încercat să o controlez pe soţia mea. „Unde te duci?” „Cu cine te duci?” „La ce oră vii acasă?” Sau „Ai verificat dacă copiii şi-au făcut temele? Şi-au terminat proiectul?” Acestea sunt genul de întrebări pe care i le puneam lui Susan, întrebări pe care i le-ar pune un tată copilului lui. În loc să o încurajez să iasă şi să se bucure de seara petrecută cu prietenele ei, am făcut-o să simtă ca şi când i-ar fi sunat un ceas cu alarmă. În loc să mă asigur eu că copiii mei îşi terminaseră temele, i-am cerut lui Susan să îşi asume acea responsabilitate.

4. Am reacţionat la emoţiile soţiei, în loc să mi le temperez pe ale mele. De multe ori în căsnicia noastră, m-am purtat mai degrabă ca un termometru şi nu ca un termostat. Am reflectat temperatura din relaţia noastră şi din casa noastră în loc să o reglez. Atunci când Susan se supăra pe mine dintr-un motiv oarecare, mă supăram şi eu pentru că ea era supărată. Dacă Susan era jos şi nu se simţea bine, asta mă frustra şi nu-i ascundeam acest lucru. Am falimentat să mă port ca un lider în casa mea, reglându-mi emoţiile şi atitudinea. Drept urmare, în loc să răcoresc emoţiile noastre, le-am încins şi mai mult, generând câteva certuri deloc agreabile.

5. Am fost obsedat de lucruri care nu contează. Mi-a luat peste un an să restaurez casa noastră după ce a fost inundată în urma unei furtuni serioase. Numai ce ne mutaserăm în urmă cu câteva luni. În timp ce am inspectat munca prestată de zugravii noştri, am descoperit câteva locuri în care trebuiau să facă nişte retuşuri. De asemenea am observat câteva zone minuscule care se aflau în debara şi pe care absolut nimeni în afară de mine nu avea să le vadă vreodată, şi care mai aveau nevoie de puţină vopsea. Am făcut mare caz din asta în faţa zugravilor noştri, şi a lui Susan, iniţial insistând ca locurile acelea pe care nu avea să le vadă nimeni niciodată trebuiau vopsite cu orice preţ. Da, am fost obsedat de acest lucru şi am recunoscut că am exagerat. Genul acesta de comportament intens o poate scoate pe Susan rău de tot din sărite.

6. Am fost critic. Când studiez un nou design pentru un website la lucru, mai întâi ochiul meu surprinde adesea ce nu este bine. Când mă uit la dulapul pe care Susan tocmai l-a restaurat personal într-o piesă de mobilier superbă, voi găsi exact porţiunea care i-a scăpat şi i-o arăt. Spiritul meu critic poate fi un beneficiu, dar şi un blestem totodată. Limba mea a fost un animal sălbatic în căsnicia noastră. A scăpat din laţ şi s-a năpustit asupra lui Susan de câteva ori cu cuvinte deosebit de critice şi un ton condescendent.

7. M-am purtat ca şi când nu am fi făcut parte din aceeaşi echipă. Susan mi-a spus nu odată: „Pur şi simplu am senzaţia că nu suntem în aceeaşi echipă.” Şi are dreptate. Au existat momente când penaliza comportamentul unuia dintre copiii noştri, iar eu nu am susţinut-o. În schimb, am criticat modul în care a făcut-o, de faţă cu ei. Acesta nu este decât un simplu exemplu. Au existat multe alte dăţi în relaţia noastră când am tratat-o de parcă ar fi fost adversarul meu, nu colegul meu de echipă.

8. Am promovat o mentalitate de tip „dacă, atunci.” „Dacă îmi satisfaci dorinţele mele fizice, atunci eu nu o să mai fi la fel de critic cu tine.” Mentalitatea aceasta a mea „dacă faci tu _________ atunci şi eu o să fac _____________” este un exemplu când am falimentat să îmi iubesc soţia necondiţonat.

Acestea sunt doar câteva greşeli pe care le-am făcut în căsnicie. Cu toate că încă mă lupt cu unele aspecte din acest domeniu, am făcut progrese notabile în altele. 

Notă: Material adaptat şi tradus de unul din fanii paginii de facebook a cărţii "Divorţul şi Recăsătorirea în Lumina Bibliei" articolul a aparut iniţial pe blogul lui Mark Merrill – preşedintele Family First. Pentru mai multe detalii vizitaţi blogul său la www.markmerrill.com

Cartea "Divorţul şi Recăsătorirea în Lumina Bibliei" poate fi comandată de pe următoarele site-uri:

www.amazon.com respectiv www.createspace.com