Maşină, test, cheie...

Era seară afară şi mă grăbeam să ajung degrabă acasă. A doua zi mă aşteptau tot felul de lucruri de îndeplinit şi cel mai bun lucru care vroiam să-l fac era să trag un pui de somn sănătos. Nu mă mai gândeam la ce avea să mănânc, mintea îmi zbura acum la gândul zilei de mâine. În cap, nişte sertăraşe mici parcă erau gata sortate cu sarcinile şi îndatoririle pe care trebuia să le îndeplinesc, şi în mersul meu grăbit spre casă verificam dacă toate erau stabilite pentru o altă perioadă sau doar pentru ziua de mâine.

Am intrat în casă, m-am dezbrăcat de haine şi am pus ceainicul pe foc să îmi fac un ceai şi să ronţăi câteva felii de toast cu miere de albine. Când să iau din sertar pliculeţele pentru ceai, am zărit nişte chei care mi-au sărit în ochi, şi aveau la capăt un şnur roşu. Le-am scos din sertar şi am găsit la capătul firului roşu... un mic bileţel pe care stăteau scris nişte rânduri ce mi-au cam dat bătăi de cap în restul serii, inclusiv în timpul somnului din acea noapte.

Pe nota legată de acest şnur scria, "Să nu uiţi să testezi mâine acest model nou de maşină. Vrem să vedem părerea ta. În torpedou este un card cu care poţi face alimentarea cu combustibil de la staţia de peco menţionată în mapa cardului. Sub această mapă vei găsi un mic notes pe care vrem să notezi ceea ce ai observat în timpul celor... 8 ore de condus. Este sarcina ta pentru mâine. Celelalte îndatoriri le vei face când revii înapoi la birou. Ţi-am lăsat şi un plic cu nişte bani, diurnă de drum, să îţi acoperi mesele din timpul zilei. Cafeaua este din partea staţiei peco de unde vei alimenta, este o surpriză. Ne auzim cu mai multe detalii după ce revii la birou".

Biletul era semnat de unul din şefii mei. Cred că au lăsat cheia la soţia mea, care era de mult adormită în pat, şi care nu mi-a mai putut da mai multe detalii în acea seară; nu am vrut să o mai deranjez din somn, era târziu. Am făcut repede ceaiul, am mâncat jumătate de felie de toast cu miere, am sorbit în grabă din ceaşca de ceai, şi apoi m-am dus să mă spăl pe dinţi şi să mă duc la culcare. În capul meu sertarele cu sarcinile de dinainte dispăruseră deja. În locul lor era doar o maşină pe care nu o puteam încă descrie vizual în mintea mea.

Ceea ce a urmat din acea clipă mi-a schimbat total o mare parte din gândirea mea. În timp ce m-am aşezat în pat, mă uitam pe tavan şi vedeam din când în când lumini pe tavanul dormitorului, lumini care veneau dinspre stradă, de la maşinile care mai treceau pe la acea oră târzie pe strada noastră. Am început să vorbesc cu mine însumi, şi mi-au ieşit de pe buze, în şoaptă, trei cuvinte: maşină, test, cheie. Vroiam să adorm, însă aceste trei cuvinte nu făceau legătura spre ceva lin care să mă facă să uit de toate şi... să dorm într-un final. Nu aveam cum să număr oile, ca să vină somnul căci eu mă gândeam acum la cum să feresc maşina de oi, trebuia să testez o maşină a doua zi, trebuia să o aduc înapoi întreagă, şi în plus trebuia să fac şi un raport cu privire la ea.

După vreo 30-40 de minute cred că am adormit. Eram frânt de obosit în seara aceea. În ziua aceea avusesem multe lucruri de făcut şi somnul m-a ajutat, oarecum, să uit de ceea ce a fost mai greu în timpul zilei. În somn am avut şi un vis ciudat; se făcea că eram într-o maşină cu o formă ciudată, dacă nu chiar neîntâlnită până atunci; goneam pe o stradă cu gropi şi iluminată cam slab. În spatele meu auzeam, în vis, cum nişte câini lătrau la mine şi cu cât apăsam mai tare pe acceleraţie şi băgam viteză, cu atât parcă reuşeam să sting în zare sunetul lor. Am dat să cotesc spre o stradă mai luminată şi am observat că de acolo drumul urca în sus, parcă spre un fel de colină. Erau case cu lumini la geamuri de toate culorile, parcă era carnaval în zonă. Am redus din viteză şi am deschis puţin geamul să ascult dacă oamenii de acolo se distrau, sau era vreo sărbătoare. Nu se auzea nici zumzăit de ţânţar. Nici motorul maşinii nu-l auzeam, simţeam că merge maşina cu mine şi... parcă pluteam. Nu se mai auzeau nici lătrăturile din urmă. Am privit înainte şi drumul dădea spre o altă stradă care era luminată cu o lumină gălbuie pe dreapta, cu roşu pe centru şi cu albastru în stânga.

Atunci mă gândeam că sigur trebuie să fie 1 Decembrie, Ziua Naţională a României. Dar nu era. Că nu era nimeni pe stradă. Să fi confundat zilele eu în vis? Era poate... ziua drapelului şi primăria să fi pus pe strada aceea nuanţele de culori precum cele ale tricolorului românesc?

Am dat să pornesc radio-ul din bordul maşinii şi a început să cânte o melodie destul de lină, ceva instrumental. Mă uitam în jur şi priveam nedumerit unde mă îndrept, în timp ce muzica a început să schimbe cumva ritmul maşinii. Fără să vreau am apăsat pe acceleraţie şi volanul s-a rotit la stânga, încet, încet şi... şi... m-am oprit într-un castan. Deodată s-au aprins toate becurile din interiorul maşinii şi pe bord am văzut cum ecranul maşinii îmi arăta că... trebuia să alimentez maşina. Când să dau să deschid torpedoul, să caut cardul de alimentare... am dat de ceva neobişnuit. Atunci m-am învârtit brusc în pat şi m-am trezit la o secundă înainte de a cădea... de pe saltea pe podea. Am deschis ochii brusc şi am văzut lumina aprinsă pe holul de la intrarea în dormitor. Hop şi eu am sărit din pat, şi m-am dus să văd cât era ceasul. Credeam că am dormit aşa de mult şi trebuia să mă echipez să plec în "expediţia" care mă aştepta în noua zi.

Ceasul era doar ora 3:29 dimineaţa. M-am dus la baie să mă spăl pe ochi, am băut puţină apă, apoi am stins toate luminile şi m-am dus înapoi la culcare. M-am întors când pe o parte, când pe alta, încercând parcă să fac cumva, cumva să se continuie visul din care mă trezisem brusc. Am adormit şi m-am trezit într-un târziu cu sunetul alarmei de la telefon, un crichet de greieraşi, care îmi anunţa că trebuia să mă trezesc.

Eram tot transpirat. Am pornit-o spre baie, am făcut repede un duş, m-am spălat pe faţă cu apă rece de câteva ori să mă trezesc, apoi am căutat pasta de dinţi, şi nu o mai găseam. Merg în cameră la nevastă să întreb dacă ştie ceva de pasta de dinţi şi... soţia nu era acolo. Am căutat-o în celelalte camere, în bucătărie, şi nu era nici acolo. Eram în pijamale, desculţ, cu periuţa de dinţi în mână şi căutam pasta de dinţi, pe nevastă-mea... şi nu mai găseam nimic! Dau să deschid sertarul unde ştiam că găsisem în seara de dinainte cheia aceea, cu şnurul roşu, şi am găsit în loc... un şnur albastru, de care erau legate alte chei, cred că de la o altă maşină. Le-am scos afară şi era un mic bileţel, "Iubitule, am luat eu maşina cealaltă. O să fac eu testul în locul tău că m-a făcut tare curioasă nota de la şeful tău. Promit să o aduc înapoi întreagă, împreună cu raportul final pe notes-ul din torpedou. Astăzi dacă mai ai chef, poţi să foloseşti maşina mea, este o Toyota Prius, am primit-o şi eu ieri pentru 3 zile pentru un test-drive. Te-am pupat!"

Mi-a luat nevasta maşina care trebuia să o testez eu... şi mi-a lăsat altă maşină care trebuia să o conduc, dacă mai aveam chef? Acum în capul meu răsunau alte trei cuvinte: pasta de dinţi, nevasta, cheia. Dacă eram inspirat, poate că puneam cheia de seara de dinainte în geanta mea şi, nu mai aveam altă încurcătură. Deja îmi creştea puţin tensiunea. Vroiam să pun mâna pe telefon să o sun pe soţie, dar nici telefonul nu-l mai găseam acum. Soţia a avut grijă... nu ştiu cum, să lase în locul telefonului meu... telefonul ei. Pe spatele telefonului era un post-it lipit, pe care era scris, "Am luat cartela de la el, o să te sun eu pe fix astăzi din pauza de cafea. Te pup dulce!"

Numai de pupat nu îmi mai ardea atunci!

M-am îmbrăcat rapid cu hainele care le-am găsit mai repede, am verificat să fi stins toate becurile din casă, şi am coborât cu cheile de la Prius, spre parcarea din faţa casei noastre. Era o maşină argintie cu patru uşi, şi mi se părea că nu o văzusem până atunci în zonă. Parcă fusese adusă special de cineva înainte ca să mă trezesc eu, înainte probabil ca soţia să ia maşina cu "şnurul roşu". Am intrat în maşină, şi am rămas uimit de interiorul ei. Avea posibilitatea să îmi conectez telefonul la bordul maşinii şi să ascult muzica favorită prin bluetooth, sistem de navigaţie, îmi afişa temperatura de afară, eram deja încântat, parcă intrasem într-un "gadget de ultimă oră", nu maşină.

Când să dau să pornesc maşina, în faţa mea a parcat brusc o altă maşină, era o Toyota albăstruie, am recunoscut-o după siglă, şi din ea a coborât... soţia mea. Am rămas mască atunci! A venit la uşa mea, a deschis-o, şi mi-a spus, "Dragule, mi-am permis să fac un tur cu maşina care trebuia să o testezi tu astăzi. E nemaipomenită! Am fost de am cumpărat pastă de dinţi, că se terminase, şi vreau să vii cu mine să testăm împreună maşina, conducem pe rând şi scriem notiţe în carneţelul din bord pe rând, ce zici, eşti de acord?"

M-am uitat în oglinda de pe uşa Priusului, şi acolo am observat că eu eram... cu gura căscată până la jumătate. Eram uimit, şocat, impresionat şi emoţionat în acelaşi timp. Vroiam parcă să scot pe gură o dojeneală pentru soţie că m-a lăsat brusc şi m-a pus într-o situaţe... nefastă... şi, în loc să rostesc reproş, nu ştiu cum, din gura mea parcă a ieşit un "porumbel". "Te iubesc! Da! Da! Da! Să mergem!"

Am decis să lăsăm Priusul în garaj şi să mergem cu maşina care fusese alocată de şeful meu să îi fac testarea. Când am ajuns pe scaunul de lângă şofer, soţia a început să îmi descrie maşina şi ce putea ea să facă. Atunci am aflat că era de fapt un hibrid, şi că se numea Auris. Nu ştiam prea multe despre maşină, dar când a început soţia mea să o conducă, am simţit exact ceea ce ea îmi descrisese anterior prin cuvinte. La fiecare 2 ore de condus ne schimbam şi, din când în când, cel care stătea la volan dicta notiţe de inserat la cel care stătea pe scaunul din dreapta. Am mers mai bine de 300 de km şi am intrat la o staţie peco să alimentăm. Mi-am amintit atunci că avem cafeaua "bonus" din partea comaniei de unde luam combustibilul, un timp numai bun să îi propun soţiei mele, într-un cadru oarecum precoce, unde să ne petrecem următorul concediu, şi cu ce maşină să mergem acolo.

După ce am terminat cafelele, ne-am ridicat şi am dat cu banul. Aveam de ales între cele două maşini, soţia mea, ştiind şi Priusul care rămăsese la noi la garaj, a spus că cel mai mult i-a plăcut Auris. Eu eram oarecum în off-side, pentru că nu testasem Priusul, însă ea a reuşit să mă convingă. Părea că totul este dintr-un vis, nu-mi venea să cred că eram alături de soţia mea iubită, conduceam o maşină care nu era încă a noastră, şi noi deja ne făceam planuri pentru ce maşină şi ce concediu să ne facem. Când aveam să ajungem acasă, seara târziu, avea să ne dăm seama că noi parcursesem peste 900 de km şi nu ne simţeam obosiţi! Parcă am fi mers pe nori, deşi am condus pe străzi de "toate culorile", atâta vreme. A, da, şi am uitat să vă spun, banul a căzut pe partea cea bună: am ales Auris-ul până la urmă. :)

Notă: Această postare a fost scrisă pentru SuperBlog 2013. Fotografiile din această postare au fost preluate de pe site-ul www.toyota.ro, şi pagina lor de facebook, www.facebook.com/ToyotaRomania