Pocăiţii Patrioţi, sau Ce înseamnă să ţii sărbătorile "altora"

Nu, nu vreau să mă leg de nimeni în mod ironic acum. Vreau doar să-mi spun propria părere şi să-mi vărs oful şi să-mi exprim direct dezgustul şi scârba pe care o simt atunci când stau lângă unii pocăiţi care, deşi o spun ei şi o spune şi comportamentul lor, sunt mai devotaţi unor sărbători de la "alţii" decât să se închine Dumnezeului Unic şi Adevărat de care pretind că aparţin şi Îi sunt dedicaţi.

Dedicaţi? Glumeşti?

Dacă ai fi dedicat unei persoane, ai comite adulter cu altă persoană? Nu spun drept acum?

Spui că eşti dedicat lui Dumnezeu, ai mărturisit acest lucru public în botezul în apă, te-ai împărtăşit la Masa Domnului, mai faci şi rugăciuni pe genunchi, şi a doua zi mergi şi iei apă sfinţită de la ortodocşi? Sau ţii zilele sfinţilor de la catolici? Sau "vizitezi" osemintele morţilor în nu ştiu ce localitate şi spui că ai fost "din curiozitate"? Apoi ce spun ortodocşii de tine? Sau catolicii? Au voie pocăiţii să "flirteze" cu sărbătorile, datinele şi obiceiurile altor religii, secte, culte, cum vrei să le numeşti tu?

Prea multe întrebări pentru un cap prea mare, nu? E prea greu să gândeşti să dai un răspuns logic, autentic şi direct pentru care să nu fi tras la răspundere? O să te râdă lumea la biserică pentru că ai citit un articol care spune că eşti un făţarnic? Azi eşti cu Dumnezeu, mâine ţii sărbătorile dracilor, şi a treia zi te duci la biserică iar cu baticul sub barbă să te vadă toţi cât eşti tu de creştin? Pardon, cretin cred că trebuia să scriu! Oare asta este viaţa de pocăinţă? Asta e definiţia ta pentru trăirea creştină? Şi mai vrei ca vecinii tăi să vină la biserică? Să se întoarcă la Dumnezeu? Să se întoarcă de la ce? Ei măcar îşi ţin sărbătorile lor, nu ţin pe ale tale, şi nici pe ale altor religii... şi dacă îi întrebi ceva, îţi răspund la ceva, nu te iau la şuturi cu versete din Biblie scoase din context şi răstălmăceli cum faci tu, pocăitule!

Dacă aceste rânduri te fac să te simţi prost şi dezgustat, atunci ai gustat o parte din ceea ce simt eu atunci când văd pe creştinii care sunt "cool". Sunt de scuipat din gură, cum spune Sfânta Scriptură despre ei. Nu eşti nici rece, nici în clocot, eşti doar "cool", adică căldicel - în acelaşi val cu ceilalţi din jur, mergi cu curentul de destrăbălare, nu contra lui, te dai la fund când e vorba să te înţepe cineva pe fire sau pe bătătură, să vadă ce e de credinţa ta, să nu mai spunem de alte virtuţi...

Îmi aduc aminte că cu ceva timp în urmă un mare preot ortodox a îndrăznit să se împărtăşească cu "fraţii" catolici... la scurt timp a urmat un mare scandal şi acel preot a fost pe cale să fie dat afară din cultul ortodox, din preoţia sa, şi să-şi piardă toate titlurile parohiale. Nu înţeleg cu ce greşise omul că luase împărtăşania cu "vecinii" lui, fie că ei credeau în transubstanţiere sau în cosubstanţiere la Cina Domnului. Sunt pocăiţi care cred aceleaşi erezii despre Cina Domnului şi ei nu ştiu ce cred! Şi săracul preot ortodox a fost pe cale să fie excomunicat pentru că a "observat" această sărbătoare cu catolicii.

Apoi îmi amintesc de un predicator de la pocăiţi care a avut invitaţia şi apoi şi îndrăzneala să predice Cuvântul lui Dumnezeu la o biserică de ortodocşi. La scurt timp după aceasta a fost acuzat că susţine mişcarea ortodoxă şi acum de curând a şi fost dat afară din cultul pocăiţilor, probabil de la ideea că iniţiativa de a predica la ortodocşi nu a plăcut liderilor superiori lui. Şi mă întreb acum, cu ce a greşit omul, pentru că nu a serbat o serbare a altui cult, ci a predicat Evanghelia şi nimic altceva. A, că şi-a făcut cruce se vor lua unii să adauge... Bun, dacă şi-a făcut cruce, a făcut-o să se identifice cu ceea ce reprezenta acea biserică, să aibă o deschidere la ascultători, era modalitatea în care ei au fost învăţaţi să intre la închinare, la ascultarea predicii.

Ce uşor am ajuns astăzi să fim pocăiţi patrioţi! Ne batem cu pumnul în piept că suntem pocăiţi şi ne mai lăudăm cu asta! Vecinii noşti nu au văzut niciodată ce fel de pocăiţi suntem noi! Să o spună ei despre noi, nu gura noastră să ne laude! Ne mirăm de ce bisericile pocăiţilor nu au niciodată progres... logic şi foarte simplu - ei pun valoare mai mare pe batic, pe sărbătorile ortodocşilor mai degrabă decât pe sfinţenie, Cuvântul lui Dumnezeu, separare de lume şi tot ceea ce este necurat. Un pocăit adevărat nu trăieşte o viaţă dublă şi nu se închină decât Singurului Dumnezeu Adevărat! Un pocăit adevărat nu arată cu degetul să critice pe fraţii lui, ci îşi pune capul în sac şi cenusă şi strigă către Dumnezeu: ai milă de mine păcătosul!

Dacă am obişnuit să ţinem sărbătorile care le ţin alţii şi care nu ne reprezintă, nu reprezintă puritatea şi persoana Creatorului nostru, am ajuns să fim duplicitari şi nişte creştini de doi bani. Dacă am fi fost integrii şi dedicaţi într-adevăr lui Dumnezeu nu am mai fi fost de doi bani, am fi fost de aur: pentru că înaintea lui Dumnezeu o inimă smerită este ceea ce iubeşte El! Şi cel care ţine sărbători păgâne şi necreştine şi stricate... nu este altceva decât o oglindire şi o identificare a acelor sărbători care înaintea lui Dumnezeu nu au nici o valoare. Mai mult face ascultarea decât jertfele înaintea Lui! Mai mult face o zi în curţile Sale decât o mie în altă parte. Problema e că noi nu ştim să înţelegem matematica simplă a Cuvântului lui Dumnezeu: o zi în Casa lui Dumnezeu - în închinare şi sfinţenie adevărată - este mai mare decât o mie de zile în orice alt loc. Aceasta nu este o comparaţie. Este o afirmaţie care ne plasează pe o treaptă superioară faţă de cei care au ales să fie închinători la orice altceva în afară de Dumnezeu şi aceste "orice" ei le numesc obiecte de învăţare pentru cei începători şi slabi.

Notă: Poza din această postare este preluată din site-ul blueacorn.com