Ce să faci dacă ai pierdut Răpirea?

Întrebarea de mai sus mi-a apărut zilele acestea când mă gândeam ce să vă scriu înainte de terminarea anului 2014. Deşi este o întrebare care probabil că au dat răspuns la ea şi alţii... nu m-am avântat să caut pe internet ce au scris ei, ca să nu fie articolul meu inspirat de opiniile sau scrierile altora. Original vă scriu acum, şi original cred că va produce şi multe discuţii în rândul creştinilor. Sper să nu primesc iar mesaje de ameninţare atunci când am scris despre moartea a doi oameni... şi atunci când am scris de ce un soţ trebuie să-şi stimeze soţia lui. Şi multe altele la care am primit reacţii la care nu se aştepta nici măcar... Papa!

Răpirea, ca să definim termenii pentru cei care nu îl cunosc, este momentul când Dumnezeu va chema în Împărăţia Sa pe cei care sunt ai Lui şi care au făcut voia Lui. Deşi este un termen preluat din escatologie (ştiinţa din cadrul teologiei care se ocupă cu evenimentele legate de sfârşitul lumii şi viaţa de apoi, puteţi citi pe scurt despre aceasta pe wikipedia aici, deşi include o definiţie din mai multe religii, puncte de vedere, filozofie, etc.), definirea răpirii nu poate fi înţeleasă pentru cei care nu cunosc în întregime teologia Sfintelor Scripturi; aşadar, definiţia mea de mai sus este un sumar foarte superficial - dar foarte pe scurt - a acestui eveniment. Nu intrăm în detalii legate de răpire, când are loc, dacă va avea loc, cine crede că va avea loc într-o anumită perioadă de timp sau alta... pentru că sunt multe lucruri de dezbătut în acest sens.

Deci răpirea este ceea ce a descris iniţial autorul Tim LaHaye şi Jerry B. Jenkins în cele 13 serii (de ficţiune creştină, ce-i drept) intitulate Left Behind (Rămaşi în urmă), care ulterior a fost pus sub formă de film de către cei de la Cloud Ten Pictures. Am avut curiozitatea să urmăresc filmele, din moment ce cărţile nu prea aveam cum să le obţin la acea vreme... şi m-am pus pe studiat ulterior.

În 2014 s-a lansat o nouă replică a acestui film, produsă de Entertainment One Studios, în care debutează Nicolas Cage, film care a fost realizat atât de slab şi atât de nesatisfăcător, încât m-a făcut să cred că scrierile lui Tim LaHaye legate de sfârşitul lumii... sunt cam pe "apa sâmbetei". Nu îţi poţi baza credinţa pe o serie de ficţiune, chiar dacă ea conţine cuvinte din Biblie sau din teologia creştină. Însă nu poţi să spui că o astfel de carte trebuie să fie la căpătâiul creştinului. Nu toţi îndrăgesc acest stil de scriere. Şi ceea ce este şi cel mai de subliniat lucru aici este doar ideea de bază pe care o pierd toţi (pentru că se pun mai degrabă să judece decât să pună mâna pe cărţi să le citească înainte!!!): oamenii încep să dispară şi alţii rămân în urmă. Aceştia din urmă încep să-şi facă probleme şi să-şi ridice tot felul de întrebări legate cu răspunsul la retorica întrebare care am pus-o şi eu în titlul acestei postări - Ce să faci dacă ai pierdut Răpirea?

Ca să revenim cu picioarele pe pământ... vă dau mai jos câteva linii călăuzitoare... care sper să fie de folos vreodată cuiva (care a pierdut sau care va pierde Răpirea). Nu vreau să mi-o luaţi în nume de rău - mai ales acele puncte pe care le voi sublinia şi poate că vor fi prea directe pentru unii dintre cei ce vor citi aceste rânduri. Vreau să le citiţi cu o stare de vulnerabilitate, dar şi cu îndoială în suflet - voi prinde sau nu voi prinde Răpirea?

Deci, am definit răpirea. Dacă citeşti aceste lucruri după Răpire... atunci citeşte-le cu voce tare. Dacă nu ai pierdut (încă) Răpirea.... citeşte-le în gând. La final tragem concluziile...

1. Continuă să faci ceea ce făceai până acum. Dacă mersul tău la biserică, milosteniile, rugăciunile, crucile şi toate obiceiurile care le-ai ţinut nu te-au putut "rezolva" să fi şi tu printre cei răpiţi la cer... ce rost are acum să termini să urmezi aceste lucruri, nu? Ai ţinut zilele de sfinţi (care sunt morţi, şi nu ştiu de ce sărbătoreşti morţii...) sau ai mâncat mâncare pentru alţi sfinţi (care nu sunt în viaţă cu siguranţă...), sau ai strâns apă în sticle pe 6 ianuarie crezând că apa de la robinet e sfântă, sau ai dat de pomană în numele unui decedat, sau ţi-ai ţinut ziua de nume zicând că e a unui sfânt (care de fapt a fost un păcătos ca şi tine - doar Biblia spune aşa de clar că "toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu" - Romani 3:23), sau ai dat bani la biserică, crezând că faci o faptă bună pentru Împărăţia lui Dumnezeu, însă banii aceia au fost folosiţi pentru scopuri meschine, etc., şi lista poate continua până la minus infinit. Spun minus infinit pentru că dacă ar fi fost toate acestea bune... aveai să prinzi răpirea, nu?

2. Citeşte Biblia. Dacă nu ai reuşit să citeşti o dată Biblia, de la cap la coadă, începe să o citeşti acum. Cam asta făceau şi cei din filmul Left Behind... şi-au dat seama că nu au fost răpiţi... pentru că ei au evitat subiectul Bibliei. Când vorbesc de Biblie nu vorbesc de vreo religie, pentru că religia ar fi la punctul 1 de mai sus. Începe să citeşti Biblia de la Evanghelia după Ioan. Continuă cu celelalte cărţi. Poţi să începi şi cu Geneza, îţi recomand să foloseşti o versiune actuală a Bibliei, care să te ajute să înţelegi termenii folosiţi acolo. Nu citi Biblia ca pe o carte de literatură. Cineva spunea că "Biblia este singura carte a cărui autor este prezent atunci când o citeşti". Chiar dacă a avut loc Răpirea (sau nu), cu sigurantă că această afirmaţie va deveni reală pentru tine şi viaţa ta. Nu încerca să răzbaţi aşa repede, citeşte unu-două capitole pe zi. Încearcă să înţelegi ceea ce este scris acolo. Dacă nu înţelegi... contactează-l pe Dumnezeu, autorul ei. Cu siguranţă că te va ajuta să înţelegi ceea ce citeşti. Poate dacă citeai Biblia înainte de Răpire... nu aveai să o pierzi, nu?

3. Caută alţi "creştini" care au pierdut Răpirea. Deşi punctul acesta este oarecum "inspirat" din filmul şi cartea Left Behind... ideea în sine nu este deloc greşită (dar nici nu este o idee rea). Părtăşia cu alţi "creştini" care au experimentat "pierderea răpirii" nu îţi va strica deloc, ci mai degrabă te va ajuta în mod sufleteşte să treci peste momentele de depresie, regrete, remuşcări... şi poate aşa, dându-vă unu cap în cap la altul, vă veţi da seama cât de naivi aţi putut fi încât să nu credeţi Mesajul Evangheliei şi să vă întoarceţi la timp la Dumnezeu şi să vă pocăiţi şi să aveţi o relaţie cu Creatorul. Nu este aceasta oare ceea ce contează cel mai mult în cele din urmă?

4. Creionează ziua de ieri când puteai să faci ceva diferit pentru tine şi pentru ceilalţi din jurul tău. În mormânt, cei care mor, pleacă doar cu 2 lucruri, cu relaţii sau cu regrete. Ai avut ieri o relaţie corectă cu cei din jurul tău? Ai avut o relaţie corectă cu Dumnezeu? Dacă nu, nu e nimic! Azi nu mai ai ce să schimbi din ceea ce ai făcut ieri. Poţi doar să ai regrete - e dreptul tău! Şi dacă mergi înainte şi o să trăieşti regretând tot ceea ce ai făcut în ziua de ieri... poate dai şi cu capul de pragul de jos să te trezeşti după ultimul ceas. Cred că nu e un moment rău să începi să ai un jurnal al tău, nu?

Cred că ar fi mult mai multe puncte de adăugat, însă mă opresc aici, aveţi posibilitatea să lăsaţi voi ideile voastre printr-un comentariu mai jos.

Dacă totuşi nu ai pierdut Răpirea... poate mai schimbi şi tu ceva la tine cât se mai poate. Asta doar dacă îţi pasă de sufletul tău sau al celor din jurul tău.



Notă: Fotografia din această postare a fost preluată de pe site-ul beginningandend.com. Dacă citaţi acest articol pe alt site/blog, rog să oferiţi sursa de unde l-aţi preluat, adică acest blog. Mulţumesc.