De ce nu sunt oamenii din lume atrași să vină la o biserică de pocăiți

Articolul de față exprimă o serie de descoperiri pe care le-am primit de la Dumnezeu pe măsură ce participam la diferite slujbe de biserică, după multele mele vizite în diferite congregații din România și nu numai, biserici de coloratură diferită. Am vrut să văd cum e la alții, și ceea ce veți citi în continuare este un fel de insider information for outsiders... :) (informațiile unuia din interior pentru cei din exterior, pentru cei care nu pricep, și să nu zică după aceea că am vorbit eu codat pentru ei...).

Fiecare dintre noi am avut - fie că admitem sau nu - momente când am invitat pe oameni să vină la biserica unde mergeam și noi - după ce ne-am pocăit, dacă ne-am pocăit, etc. - și acei oameni știau mai bine decât noi ceea ce este în acea biserică. Acum mă întreb... de unde știau... dacă nu au fost niciodată acolo?

După ce m-am întors la Dumnezeu și mi-am predat viața Lui în totalitate, primul lucru pe care l-am făcut, fără să îmi zică nimeni nimic, a fost acela de a zice celor din jurul meu de ceea ce a făcut Domnul în viața mea, cum a transformat El totul, mi-a iertat păcatele și a făcut din mine un om nou. Am început să scriu despre viața pe care o simțeam și felul cum Dumnezeu schimba lucrurile din viața mea. Apoi am început să îi invit pe alții la biserica unde am crescut, unde părinții m-au dus cu credincioșie... și nu am reușit să conving pe nimeni să ajungă măcar până la ușă, sau să intre, să asculte ceea ce se întâmpla în cadrul acelei biserici de pocăiți.

Acum, în timp ce scriu aceste rânduri, la câteva zile bune după ce am început să aștern ceea ce voi citiți acum, îmi dau seama că ”invitatul la biserică” era ceva ce s-a moștenit din cultura bisericească în cadrul căreia am crescut. Doar că numai mai târziu mi s-au deschis ochii să înțeleg ce este de fapt ”acest gest nevinovat”. Probabil că nu trebuie să invităm pe oameni să vină la biserică niciodată, ci să vină la Dumnezeu. Dar să revenim la relatarea mea...

Îmi amintesc cum stăteam pe rândul din spate (în biserică, logic) și parcă eram ca un fel de val când mă rugam ca din spate să înceapă Dumnezeu să cerceteze pe cei care sunt acolo la slujbă și să se predea Lui, să își dedice viețile lui Isus, să fie transformați de El. Dar slujba de biserică nu chema pe oameni la pocăință. Era ciudat - un lucru pe care l-am observat ulterior, și încă l-am observat cu durere în suflet, pentru că s-a ajuns ca biserica pocăiților să nu fie altceva... decât un program controlat. Punct.

În 1994 am participat la o întâlnire națională de tineret. Era la scurt timp după ce m-am întors la Dumnezeu și aveam să nu particip la această întrunire dacă pastorul bisericii de unde făceam eu parte atunci nu și-ar fi ”băgat bețele în roțile altora” să ne împiedice participarea... pentru că nu credea deloc în noi, în generația tânără, în ceea ce Dumnezeu a început să facă cu noi și în noi. În cadrul acelei conferințe din Oradea, Dumnezeu mi-a vorbit personal legat de nevoia de a aduce pe alți oameni la El și de nevoia României de a fi mântuită.

La scurtă vreme după ce am revenit de acolo mergeam la liceu și eram profund cercetat de ceea ce mi-a vorbit Dumnezeu acolo; aveam momente când în timpul orelor mă lua un plâns profund, oarecum necontrolabil, și cei din jur se mirau că ce se întâmplă cu mine și nu puteam să le explic... pentru că Duhul lui Dumnezeu mijlocea atunci prin suspinele negrăite (care atunci nu le cunoșteam așa de bine ca acum). Am simțit doar să spun celor din jur că Dumnezeu îi iubește așa de mult încât nu vrea ca ei să ajungă în iad, și Dumnezeu mi-a dat să simt din inima Lui pentru cei care își întorc viața de la El și merg fără preget către condamnare, către iad, către condamnare și chin veșnic.

Ulterior Dumnezeu mi-a arătat câteva aspecte legate de biserică pe care doresc să le împărtășesc aici și care sper să vă fie de folos, deși aceste aspecte subliniază părți negative ale bisericii din prezent. Rugăciunea mea este ca ceea ce veți citi aici mai jos să vă vorbească personal dacă sunteți conducător de biserică sau implicat în ranguri de biserică, și nu numai. Nu doar să vă vorbească, ci să vă și facă să schimbați ceea ce puteți schimba, să mișcați ceea ce se poate mișca, să transformați ceea ce se poate transforma.

1. Oamenii nu sunt atrași să vină la o biserică de pocăiți pentru că aceasta nu produce prezența lui Dumnezeu.
Da, știu că acest lucru va suna ciudat pentru unii dintre voi, dar este un adevăr așa de tăietor încât mulți îl vor nega. Bisericile noastre de astăzi au ajuns să producă programe unde oamenii sunt adormiți, alții sunt treziți din somn (nu din păcat), alții sunt motivați pentru următoarea zi să fie mai buni... iar apoi pe la mijlocul săptămânii nimeni nu mai știe nimic de ei, de ceea ce au auzit la biserică, de ceea ce s-a întâmplat acolo. Începe programul și totul este previzibil acolo. Știi când va fi colecta, când se vor face anunțurile (dacă se vor face anunțuri adecvate), cine va cânta, ce se va cânta, cine va predica, despre ce va predica. Când un program de biserică este previzibil, acolo nu mai este prezența lui Dumnezeu. Acolo unde este prezența lui Dumnezeu este libertate! Această libertate o produce Duhul lui Dumnezeu în mijlocul bisericii unde Dumnezeu este adorat în duh și în adevăr, unde Isus este înălțat și glorificat, unde viețile oamenilor sunt transformate și au loc minuni. O biserică poate produce prezența lui Dumnezeu prin a avea o teologie sănătoasă, o educație a membrilor săi a ceea ce înseamnă să fi un adevărat închinător, și trăirea unei vieți de credință și pocăință înaintea lui Dumnezeu zi de zi, nu doar duminica.

2. Oamenii nu sunt atrași să vină la o biserică de pocăiți pentru că acolo este legalism.
O mare parte din bisericile pocăiților pun accentul pe felul cum se așează femeile în biserică, unde să stea bărbații și cum să se îmbrace femeile, ce să poate și ce să nu poarte. Am început să vedem cum, în loc ca noi să chemăm pe oameni la Dumnezeu ca El să le schimbe viețile, noi încercăm să îi schimbăm pe oameni și punem asupra lor tot felul de reguli, de obiceiuri, de dogme nescrise și de impuneri ale unor tradiții care nu au nimic de a face cu Cuvântul lui Dumnezeu, cu viața de credință și - cel mai important cu mântuirea noastră.

La una din bisericile unde am fost membru în trecut, în cadrul claselor de școală duminicală - pentru cei care nu știu ce este aceasta, e un fel de ”ora de religie” care se ține în anumite săli ale bisericii, unde copii sunt instruiți cu privire la Biblie, etc. - copiii mici au început să fie îndoctrinați cu ceva care mi s-a părut mai mult decât legalism, purtarea de batic la fetițe în biserică, un lucru care cred că este cea mai mare înțelegere greșită și interpretare greșită a decenței în biserică. La început am fost revoltat când am auzit că i s-a impus fetiței mele ca atunci când vine la biserică ea trebuie să poarte batic pe cap. Care a fost idiotul ăla care a impus această modă la copiii mici? Copiii nu doar că nu înțeleg și nu au conștiința dezvoltată, noi nu apucăm să le vorbim despre Isus, despre rugăciune, despre iertare, despre lucrurile esențiale ale vieții de credință... și alți vin cu legalismul lor pueril și impun o regulă de conduită vestimentară pentru copii? În biserică? Pe bune? La pocăiți?

Bun, să nu ne luăm doar de copii acum. Dar să nu porți machiaj, să nu porți cercei, să nu ai părul făcut, să nu stai lângă soțul/soția ta în biserică, ăstea ce sunt? Venitul la biserică nu este ca să ne etalăm cu toți unui stil imbecil impus de unu care nu are prea multă educație și care a înțeles greșit Scriptura! Venitul la biserică este ca oameni să se întâlnească cu Dumnezeu care îi eliberează pe oameni de păcat, de legea păcatului, de legalism, de blestem, de ceea ce au fost ei și să îi facă să fie ființe noi, creaturi noi!

3. Oamenii nu sunt atrași să vină la o biserică de pocăiți pentru că le e teamă că li se spală creierele. 
Există denominații din cadrul Creștinismului care spune la enoriașii săi în timpul slujbelor să nu meargă oamenii la bisericile pocăiților pentru că ăia sunt eretici. Or fi ei eretici, dar motivația din spatele acestei ”interdicții” nu este deloc legată de vreo erezie, ci de o teamă de a nu pierde din enoriași. Probabil că sunt biserici de pocăiți care chiar spală mințile oamenilor care vin acolo din alte culte religioase creștine sau necreștine. Dar simplul fapt că la o biserică de pocăiți nu se face cruce nu înseamnă că este o biserică de eretici. Probabil că cei din bisericile unde se spune că la pocăiți sunt eretici ar trebui să se învețe mai mult Scriptura și să îndemne pe enoriași să citească Scriptura! Probabil că există biserici unde nu este voie cu cravată, unde nu ai voie cu verighetă, unde nu ai voie să intri dacă nu ai fusta până în pământ, sau nu ai voie să cânți cu un instrument muzical. Da, pe aceste tipuri de biserici de pocăiți le-aș numi și eu ”eretice”, pentru că interzicerea unor lucruri care în mod natural nu sunt vinovate nu duce la altceva decât la... folosirea lor în afara bisericii într-un mod exagerat și/sau depășit!

4. Oamenii nu sunt atrași să vină la o biserică de pocăiți pentru că acești nu au fost instruiți să fie pescari de oameni. 
Dacă ar fi să re-inventăm biserica, probabil că ar trebui să se facă curs obligatoriu pentru fiecare, în care să se învețe cum să fie primitor de oaspeți, cum să vorbească cu necreștinii, cum să îi abordeze și să îi aducă la Hristos, cum să se roage, etc. Astfel de cursuri sunt predate uneori în biserică la cei care urmează să facă botezul în apă. Dar sunt predate doar ca să te vadă cei din comitet că ai fost acolo, că ei ți-au dat instruirea și atât. Nu există o examinare ulterioară să se verifice fiecare ce poate face sau nu. Noi dorim cu toți ca bisericile noastre să fie plini de oameni, dar noi îi vorbim de rău pe aceștia, îi bârfim, îi clevetim, îi ponegrim... și mai vrem să mai mergem și în Rai după aia, nu? Apoi poate auzim cum Dumnezeu ne spune că ni s-a terminat ”treaba” pe acest pământ și vom ajunge să cădem în categoria ”caprelor”; ajungem să ne plângem lui Dumnezeu că noi am făcut cutare și cutare lucru, dar de fapt motivația noastră a fost una anormală, legalistă, nesinceră. Am vrut să-i aducem pe oameni la biserică pentru ca să ne mândrim că cine suntem noi, cât de bine știm să ne rugăm sau să urlăm la cor sau la microfoane, cum știm să prorocim la alții și așa mai departe, nu? Păcat! Că dacă am știi cum să abordăm pe oameni, acest pământ ar fi fost de mult creștinizat în loc să fie umplut cu tot felul de mișcări religioase sectante, cu învățături eronate în cadrul Creștinismului, cu denominații care predică lucruri și învățături denaturate în loc să învețe pe oameni să aducă pe alții la Dumnezeu, El să îi curețe, El să îi schimbe, El să îi sfințească.

5. Oamenii nu sunt atrași la o biserică de pocăiți pentru că atitudinea pocăiților nu motivează la nimic pe cei din jur.
Logic. Ați văzut pocăiți care să emane bucurie și să nu poarte batic pe cap (dacă era femeie), sau să te salute cu alt salut în afară de ”pacea Domnului”? Am avut ocazia să mă întâlnesc cu o femeie care emana de bucurie și care nu avea batic pe cap și care nu era nici creștină... Dacă ai batic pe cap poți să emani bucurie în jur, nu trebuie să fi un pocăit prefăcut. Baticul pe capul unei femei nu arată nivelul de pocăință. Arată doar o stare demodată de înfățișare. Dacă vrei ca oamenii din jur să vină la biserică, nu mai avea comportament de ”baticoasă”, și fi tu însuți! Ceea ce te-a creat pe tine Dumnezeu și cu ceea ce te-a înzestrat pe tine Dumnezeu poate motiva pe cineva să vină și Hristos și să caute bucuria care este în sufletul tău.

Cunosc o persoană care merge la o biserică creștină și de fiecare dată când o întâlnesc mă apucă râsul. Este o creștină plină de Duhul Sfânt și plină de bucurie. Dacă ai vreo problemă, ea are o soluție. Dacă ai o durere, ea are o rugăciune. Dacă ai fața posomorâtă, ea spune o vorbă bună și ești înviorat. Nu am reușit să o întreb niciodată cum face ea toate astea. Dar sunt 100% convins că ea nu joacă teatru. Când te afli în jurul acestei femei creștine, se simte prezența și pacea lui Hristos. Oare de ce bisericile de pocăiți nu sunt pline de oameni precum această femeie?

6. Oamenii nu sunt atrași de bisericile de pocăiți pentru că ei fac ce face popa, nu ce predică el. 
La bisericile de nepocăiți popa predică ceva corect și oamenii urmează. Dacă cercetezi viața acelui popă... o să vezi câtă corupere, cât păcat este în el. Și asta este ceva normal, pentru că noi toți suntem oameni, suntem păcătoși. Nici unul dintre noi nu s-a născut sfânt. Sfințenia este lucrarea lui Isus Hristos pentru noi și în noi, iar aceasta o primim prin credință, prin pocăință și prin procesul zilnic de apropiere tot mai mult de El. Doar că... la bisericile de pocăiți... enoriașii fac ce face pastorul lor, nu ceea ce predică el! De ce? Pentru că exemplul personal de pocăință este cel mai ușor de copiat.

Avem pastori care la biserică sunt cei mai smeriți, acasă ei sunt vai de capul lor. Predică una, fac alta. Sunt un fel de morminte văruite cu picioare câteodată. Arată bine la exterior, au o față palidă și crispată și toți cred că super-seriozitatea lui înseamnă și nivelul lui de sfințenie și de apropiere de Dumnezeu. FALS! Nici unul din comunitate nu știe cât de deprimat poate fi acel pastor de biserica sa, de slujba care o face acolo, și fără să își dea seama, el face și spune lucruri pe care ulterior alții le copiază. La predicare el este un orator bun, dar comportamentul și viața sa lasă de dorit.

Nu vreau să generalizez acest aspect, dar sunt oameni ai lui Dumnezeu care sunt ”păliți” în cap de sindromul acesta. Numai ei sunt sfinți. Numai ei se pot ruga pentru oameni. Numai ei pot chema pe oameni la pocăință. Numai ei să conducă, numai ei să predice, etc. Și aici cred că era bine să adaug și un alt aspect. Nu doar că sunt păliți în cap, dar ei cred că lucrarea lor e doar a lor și nu trebuie să aibă sau să dețină nimeni altcineva postul lor! Ei nu cred în generația viitoare, deși o văd sub ochii lor, deși aceștia susțin salariile lor, deși aceștia vin cu credincioșie și așteaptă ca ceva bun să se întâmple și să se schimbe în bisericile de pocăiți, cum îmi scria recent un comentator pe acest blog.

CONCLUZII ȘI PUNCTE AJUTĂTOARE:

Probabil că aș putea continua la nesfârșit cu lista lucrurilor care îi țin departe pe oamenii din lume să participe la o slujbă de biserică de pocăiți. Am vorbit cu o persoana care o dată în viață a auzit mesajul Evangheliei predicat într-un cort, i-a plăcut cântecele cântate acolo, a simțit ceva plăcut în suflet, dar nu a dorit să se... mai ducă acolo, să își implice viața emoțional, spiritual... A fost de parcă ar fi urmărit un show fain, ceva emoționant, ceva de moment, ceva care a rămas în memoria timpului... și acea memorie se șterge încetul cu încetul pe măsură ce timpul se scurge în istorie. Uneori parcă îți vine să dai pe ”reluare”, alte ori parcă îți vine să-ți plângi de milă... că viața ta putea fi schimbată total acolo și atunci. Dar nu te-a interesat...

Aș vrea să pot spune că am soluții pentru bisericile de pocăiți pe care le evită cei din lume. Aș vrea să pot spune că ceea ce am scris aici unii pastori le vor pune în practică, vor face schimbări în biserica lor, vor vedea cum Dumnezeu poate să facă lucruri noi, cum oamenii chiar pot să vină la El, la pocăință, la Isus Hristos. Doar că toate acestea sunt doar lucruri la care fiecare dintre noi sperăm. Și dacă o să te ridici tu să spui ceva la unul din comitet, sigur o să îți dea și ție unu în cap, cum m-am trezit și eu de câteva ori. E ca și când vii la biserică, le spui că au nevoie de schimbare... și după aceea ei au o întrunire de comitet și ei te judecă și te pun sub disciplină că ai fi fluierat în biserică la slujbă. Exact. Și să îți înmâneze și un certificat doveditor după aceasta să ai ”ce să faci cu el”....

Iată mai jos o listă cu propuneri pe care vă îndemn să le încercați, ca cei care nu au fost niciodată la biserica voastră să le poată observa și să vină la voi în vizită, fără să le ziceți voi nimic, fără să îi trageți de mână să vă treacă pragul.

- anunțați de la amvonul bisericii că de duminica viitoare bărbații și femeile nu vor mai sta separat în biserică și aranjați scaunele în așa fel încât toți cei care vin să se simtă confortabil și ca într-o familie, unde fiecare este bine primit, are un loc (care nu aparține nimănui, că nu l-a plătit nimeni) unde se poate așeza și unde poate asculta slujba și poate participa la închinare în mod activ și liber - am spus activ, nu legalist!!!!

- anunțați că de la data de întâi a lunii următoare toate femeile din biserică să nu mai poarte batic pe cap, ci să vină cu părul aranjat, coafat și să fie îmbrăcate decent - am spus DECENT, nu îmbrăcate de un cent!!!!

- anunțați că de duminica viitoare toată lumea care participă la slujba de închinare să se închine lui Dumnezeu în mod spontan, să ridice mâinile dacă simt să facă aceasta, să bată din palme dacă cântecul este mai ritmat, să se unduiască dacă cântarea este un imn plăcut și aduce o închinare plăcută Domnului - am spus spontan, nu monoton!!!

- anunțați celor din biserică să vină la biserică cu o atitudine de a căuta pe Dumnezeu și fața Lui, nu de a mai critica pe cei care cântă sau le predică în față; faceți un test după slujbă ce le-a vorbit Domnul prin a chema pe oameni să ia decizii cu privire la viața lor - am spus atitudine și decizii, nu convocări la comitet!!!

- schimbați orele de la slujba de închinare, nu mai țineți oamenii la biserică 3 ore duminică dimineața, 2-3 ore duminică seara; prelungiți închinarea, scurtați predicare; în ceruri nu vor mai fi predicatori, antrenați biserica să cânte și să se închine Domnului în duh și adevăr - dați o pauză la cor, ne-am săturat cu toții de ei deja...

- învățați pe cei din biserică să fie ospitalieri, salutați-vă în timpul slujbei, nu doar înainte, și nu doar pe cine cunoașteți; așezați-vă în locuri diferite în biserică, nu mereu în același loc - diversitate și ospitalitate, nu ”ăsta e locul meu, ridică-te de aici!”

- rugați femeile să aducă sau să facă prăjiturele și să le aducă la slujbă duminică, iar după slujbă să stați să le degustați, alături de un ceai, o cafea, și să vedeți cine este un nou venit, cine a venit atunci și ce nevoi are, cunoașteți-vă oamenii care fac parte din biserică - părtășie, nu petrecere, comunicare cu condamnare!

- provocați biserica să dăruiască pentru misiune și fiți specifici în donațiile făcute către misionari care să fie susținuți de biserică - nu aveți pe cineva? susțineți o biserică care este în nevoi prin vizite, nu neapărat financiar, invitați misionari la biserică să vorbească despre ceea ce fac ei în țara sau zona în care slujesc ei, etc.

- învățați pe copii să se roage și arătați-le ce înseamnă rugăciune răspunsă; nu le mai împuiați capul cu povestiri care le-au auzit de nu știu câte ori la rând, arătați-le cum se trăiește viața practică de creștini - dacă ne învățau și pe noi aceste lucruri când eram mici, acum cu o rugăciune am fi... răsturnat deciziile greșite ale guvernului țării... și probabil nu am mai fi ieșit în stradă la proteste, ci am duce lupta pe genunchi!!!

- pregătiți generațiile care vor urma de a conduce biserica, nu îi călcați în picioare, rolul fiecărui conducător din biserică este de a produce ucenici, nu orfani

Și poate am mai putea adăuga multe alte lucruri aici. Ideea este că dacă vei face aceste lucruri și vei primi opoziție din partea celor din biserică... atunci faci parte dintr-o biserică de pocăiți... înrăiți, nu pocăiți transformați! Puteți să faceți diferența?[no-sidebar]