5 motive pentru care nu ar trebui să iei în râs închinarea

Pe Facebook apar uneori videoclipuri cu persoane care fac ”mijto” de alții din biserică, când ei cântă sau își ridică mâinile. Fac glume pe seama cântecelor de închinare din anii '80. Sau se amuză pe ideea că multe cântece de închinare de azi sunt foarte repetitive.

Creștinii de azi sunt ținte ușoare, chiar și printre cei din jurul lor, asta pentru că ei au o atitudine ieftină față de alți creștini... Și chiar dacă e inofensiv să întrebi ”de câți pastori e nevoie să schimbi un bec?” în cadrul unei glume... acolo deja atingem un punct unde am depășit limita.

Există anumite lucruri la care trebuie să fie pusă o limită. Exista odinioară un termen care obișnuia să definească astfel de ocazii. Acesta era ”sacrilegiu”. Sacrilegiu înseamnă că am luat ceea ce este sfânt și l-am făcut obișnuit, l-am profanat, l-am tratat greșit, l-am pângărit, și ar fi bine să reintroducem acest termen în vocabularul nostru deoarece atunci când privim la anumite show-uri de comedie sau la comedianți și recunoaștem imediat că ei au comis un sacrilegiu, există acele vremuri când noi realizăm... că am făcut la fel ca ei.

Mai jos aveți o listă cu 5 motive pentru care să nu iei în batjocură închinarea din cadrul unei biserici.

1. Îl ofensează pe Dumnezeu. 

Închinarea este o expresie creată de Dumnezeu pentru omenire ca o modalitatea de a transmite în mod intim și complet adâncimea dragostei noastre față de El. Este pe atât de intim precum un bărbat își iubește soția lui sau o femeie își iubește soțul ei. A presupune că avem libertatea de a invada expresia intimă de închinare a celeilalte persoane, fie că e vorba de expresia lor fizică de închinare (felul cum ei bat din palme, sau cum își ridică ei mâinile în sus) sau expresia lor creativă de închinare prin versuri sau muzică, este ofensator față de Dumnezeu deoarece acea expresie de închinare a fost un act sincer al unui individ care își transmitea adâncimea dragostei sale către Dumnezeu și a fost primit pe deplin de Dumnezeu cu bucurie. În plus, acea expresie de închinare era o glorificare a lui Dumnezeu și o exaltare a Lui. Îl onora pe El. Îl venera pe el. Aceasta îl înălța pe El mai presus de orice altceva iubea acea persoană, mai presus de ceea ce onora și venera. A lua acel act de glorificare și onoare și a-l pângării cu umor este ofensator față de Dumnezeu. Aceasta îl ofensează pe Dumnezeu.

2. Pângărește închinarea

Pângărirea închinării este un lucru foarte serios și Dumnezeu ia acest lucru în serios. Citim în cadrul Vechiului Testament despre doi bărbați - Nadab și Abihu - care au încercat să ofere un ”foc profan” înaintea lui Dumnezeu. Focul lui Dumnezeu a ieșit și i-a devorat pe aceștia. Dumnezeu este un Dumnezeu gelos. El a spus: ”«În mijlocul celor ce se apropie de Mine Mă voi arăta sfânt și înaintea întregului popor voi fi slăvit.»” (Levitic 10:3). A lua în râs închinarea înseamnă a o pângării. Noi eșuăm să-L privim pe Dumnezeu ca sfânt și să-L glorificăm atunci când luăm actele de închinare pe care El le-a creat și le transformăm într-o poantă.

3. Ne distrage pe noi înșine

BUN, deci nu am realizat cât de ofensator este pentru Dumnezeu să râdem de comediantul creștin care a făcut de râs felul cum oamenii își ridicau mâinile în închinare. Dar vine și rândul zilei de duminică, stăm pe scaune în biserică și începe muzica. Pe măsură ce oamenii din jur încep să se închine, deodată notăm cât de amuzant arată ei în timp ce-și ridică mâinile în diferite unghiuri, și găsim că este greu să mai intrăm - noi înșine - în închinare deoarece ne stă gândul doar la videoclipul zăpăcit pe care l-am urmărit zilele trecute și la cât de amuzant părea comediantul care imita felul cum își ridică unii oameni mâinile în închinare.

4. Îi distrage pe alții

Dar cum rămâne cu cei care ne-au auzit de peste umăr cum râdeam și chicoteam despre felul ciudat de ridicat al mâinilor, despre cât de idiot este să bați din palme la măsura ”1 și 3”, și cum că... doar tipii mișto bat din palme la măsura ”2 și 4”, sau cât de patetic e să cânți acele cântece vechi de închinare? Acum, când ei intră în prezența lui Dumnezeu, ei nu mai simt libertatea pe care obișnuiau să o simtă. Ei pur și simplu nu mai pot da drumul la inhibițiile lor și să se închine deoarece se simt de parcă ar fi centrul atenției cuiva care îi va face centrul unui banc prost de mai târziu. Acum ei se gândesc doar la ”Oare cum arăt eu când îmi ridic mâinile în închinare?” ”Of, și sunt total de aiurea că bat la 1 și la 3? Ce e de fapt 1 și 3?” ”Știu că acest cântec nu mai este popular, dar chiar îmi place. Oare o să arăt demodat dacă mă închin cu un cântec vechi?” Inhibițiile care nu erau acolo înainte deodată încep să distragă de parcă oamenii realizează că intimitatea lor a fost invadată de oameni care au îndrăznit să pângărească ceea ce este sfânt și intim.

5. Descoperă o inimă rece 

Atunci când inima noastră arde cu dragoste pentru Domnul, ne bucurăm de o apropiere și de o intimitate cu El, care ne permite să simțim bucuria care o simte El și durerea care este în inima Sa. Într-adevăr, Duhul Sfânt din interiorul nostru va transmite semnale de avertizare atunci când ceva este ofensator față de Dumnezeu. Unii oamenii numesc aceasta ”o verificare din duhul meu” (sau o cercetare personală). Indiferent de felul cum îi spui tu, simți ceva care nu este la locul potrivit, ceva nu este în regulă. Este acel moment când inima noastră a devenit rece și distantă încât nu mai putem simți acea ”verificare” (cercetare). Noi nu putem spune când ceva nu este în regulă din moment ce inima noastră rece și distantă nu mai simte avertizările Duhului Sfânt.

Atunci când putem cu ușurință să ne distrăm la un comediant care profanează ceea ce este sfânt, care ia în râs cântecele de închinare, care schimbă cu ușurință cuvintele să spună ceva prostuț, care face liste de cântece de închinare care sunt ”pe bune” sau ”nașpa”, oferind libertatea de a arăta disprețul pentru cele care sunt ”nașpa” sau să facă din actele intime de închinare a altor persoane o poantă, atunci când putem râde la acestea și nu simțim cât de profund îl ofensează de fapt pe Dumnezeu, putem să fim siguri că inima noastră a devenit rece.

Notă: Materialul de mai sus este un articol scris inițial de Rosilind Jukic (foto alăturat) în Charisma News pe 3 aprilie 2016 (de unde a fost preluată și fotografia de la începutul acestei postări). Rosilind este o nativă americană din zona Pacific nord-vest, la momentul apariției acestui articol era misionară în Croația, căsătorită cu eroul ei bosniac și au doi băieți. Pasiunea ei pentru scris a dus-o să devină autoarea cărții best-selling The Missional Handbook. Pe site-ul ei A Little R & R ea încurajează femeile să descopere mulțumirea în ceea ce le-a creat Dumnezeu să fie. Dacă citați acest material în altă parte, rog să păstrați toate link-urile din el, inclusiv această notă de final și să oferiți sursa citării, adică acest blog. Mulțumesc!