Cum să oprești descurajarea din a lua ce-i mai bun din viața ta?

Am discutat deja în 2 articole diferite despre descurajare și dezamăgire și cred că este un subiect care este destul de persistent în cadrul creștinilor astăzi. Unul dintre articole este Cum să te debarasezi de dezamăgire (în stilul lui David)? iar al doilea este Ce să faci când ești lovit de dezamăgire? publicate pe acest blog în ani diferiți.

În ambele articole am văzut faptul că dezamăgirea și descurajarea sunt emoții normale pe care toți dintre noi le experimentăm în calitate de creștini, însă este important să știm cum să ne asigurăm că aceste emoții debilitante nu iau tot ce avem noi mai bun.

Cred că este important să privim la patru motive - oarecum recapitulative - pentru care suntem descurajați sau dezamăgiți.

Iov s-a simțit descurajat de soția și prietenii lui. Ei nu au priceput situația în care se afla el. În mijlocul suferinței și a chestionării lui către Dumnezeu, ei au încercat să îi fie de ajutor, dar au ajuns să îngrămădească mai multă rușine și blamă peste Iov pentru nenorocirile care l-au lovit. Da, și noi ne putem simți lăsați baltă de prieteni și de familia noastră. Ei nu înțeleg prin ceea ce trecem sau poate nu se oferă să ne ajute așa cum ne-am dori noi să o facă. Dezamăgirea noastră se poate transforma în descurajare.

Ilie a devenit descurajat cu circumstanțele vieții. În ciuda rugăciunilor noastre aprinse și persistente, lucrurile nu se transformă în felul cum ne-am dorit noi. Ilie a crezut că după toate minunile pe care le-au văzut israeliții înfăptuite pe Muntele Carmel, Ahab și Izabela aveau să se pocăiască și să-l pună pe Dumnezeu primul, dar ei nu au făcut-o. Regele Ahab și Izabela au fost la fel de încăpățânați și de împietriți ca din totdeauna, și Ilie s-a simțit descurajat, epuizat și și-a spus lui însuși că întreaga lui slujire era o risipă (1 Împărați 19).

Ieremia s-a mâniat și s-a descurajat cu privire la Dumnezeu când a crezut că Dumnezeu era împotriva lui, și datorită acelei perspective, el și-a pierdut temporar speranța în Dumnezeu (Plângerile lui Ieremia 3). Și ucenicii s-au simțit descurajați după ce Isus a fost crucificat, înainte ca El să învie din morți. Ei au spus, ”Speram că El era cel care va răscumpăra pe Israel” (Luca 24:21). Ei nu au putut vedea imaginea mai mare și s-au simțit descurajați de faptul că Isus nu a luptat pentru împărăția Sa.

Petru s-a simțit descurajat cu privire la sine atunci când a realizat că el nu era pe atât de curajos pe cât se credea a fi. Isus l-a avertizat că avea să se lepede de El, dar mândria lui Petru l-a ținut departe să nu se poată vedea pe sine clar (Matei 26:31 și 74, 75). Și noi ne putem simți descurajați și chiar deprimați atunci când eșuăm să trăim la nivelul așteptărilor noastre sau ale altora.

Descurajarea se întâmplă, chiar și la cei mai puternici și mai buni oameni. Mai jos este o listă de cinci pași pe care îi putem face atunci când începem să simțim că norii negri ai descurajării încep să te înece.

1. Fii onest. Nu îți face deloc bine să pretinzi că nu simți ceea ce simți. Nu poți să întreprinzi vreo acțiune contra unui sentiment negativ până ce nu-l admiți prima dată că îl ai. Un creștin puternic nu este unul care să nu experimenteze niciodată sentimente negative; este cineva care a învățat ce să facă cu ele atunci când le are și știe cum să le proceseze în mod biblic.

2. Ai grijă de trupul tău. Dacă trupul tău nu funcționează, mintea ta, emoțiile și voința sunt de asemenea slăbite. Îmi place felul cum Dumnezeu s-a îngrijit prima dată de trupul lui Ilie - înainte să adreseze ceva și i-a pus la dispoziție corbi care să-l hrănească. Uneori circumstanțele vieții ne usucă și avem nevoie să mai punem pauză, să ne oprim din ceea ce facem și pur și simplu să ne odihnim și să ne reîmprospătăm.

3. Acordă atenție gândurilor tale. Prin a ne maturiza în calitate de credincioși noi de fapt învățăm să gândim în mod veridic (Filipeni 4:8) și să facem din fiecare gând captiv față de ascultarea de Hristos (2 Corinteni 10:5).

Fiecare dintre noi încercăm să ne dăm seama de lucrurile care ni se întâmplă în viață. Încercă să realizăm de ce s-au întâmplat și ce înseamnă toate lucrurile. Este ceva crucial ca noi să acordăm atenție la ce povestiri ne spunem nouă despre noi înșine, despre alții, despre Dumnezeu, sau despre o situație particulară, și dacă aceste povestiri sunt de fapt adevărate sau nu. De exemplu, dacă privim la ceea ce și-a spus Ilie după ce a devenit descurajat, o mare parte din acele lucruri nu erau adevărate, dar pentru că a cugetat la aceasta, practic a adăugat un plus la mizeria lui (citiți 1 Împărați 19).

Ieremia își spunea lui însuși lucruri despre Dumnezeu care nu erau adevărate, dar pentru că mintea lui credea versiunea realității în loc de versiunea lui Dumnezeu, și-a pierdut speranța. Citiți Plângerile lui Ieremia capitolul 3. Notați că în versetul 21 Ieremia începe să aibă o schimbare a minții și inimii. El spune, ”Iată ce mai gândesc în inima mea şi iată ce mă face să mai trag nădejde”. Atunci când gândurile lui s-au schimbat și emoțiile sale negative s-au depărat, deși circumstanțele în care era au rămas la fel.

4. Instruiește-te ”să vezi” viața prin două lentile în același timp. Atunci când apostolul Pavel ne sfătuiește să fim transformați prin reînnoirea minții noastre (Romani 12:2), el ne spune că mintea noastră are nevoie să fie instruită să gândească în mod diferit față de cum am gândit în trecut. Parte a acestei instruiri este de a învăța atât lucrurile temporare (viața e dură) cât și cele eterne (Dumnezeu are un scop aici) în același timp.

Pavel vorbește cinstit cu privire la durerea sa temporară atunci când zice că este apăsat din toate părțile, încurcat, persecutat și lovit. Și totuși el nu a devenit zdrobit, disperat, abandonat sau distrus. De ce? Pentru că el a învățat să-și fixeze perspectiva eternă a ochilor săi spirituali. El spune ”Dar nu suntem deznădăjduiți... Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice” (2 Corinteni 4:8-18).

Pavel nu a minimalizat niciodată durerea lucrurilor temporare, cu toate acestea descurajarea nu a învins - pentru că el știa că scopurile lui Dumnezeu erau la lucru (Vezi Filipeni 1:12-14 pentru un alt exemplu).

5. Țineți-vă aproape de Dumnezeu. Adevărul este că viața este grea, oamenii ne descurajează și ne rănesc, iar noi nu înțelegem întotdeauna pe Dumnezeu sau căile Sale. Profetul Naum vorbește despre o zi a necazului și ne reamintește ”Domnul este bun, El este un loc de scăpare în ziua necazului şi cunoaşte pe cei ce se încred în El” (Naum 1:7). Dacă nu suntem într-o relație apropiată de încredere cu Dumnezeu, necazurile vieții pot devenii de nesuportat. Psalmistul a strigat, ”Aș fi disperat dacă nu aș fi crezut că voi vedea pe Dumnezeu pe tărâmul celor vii” (Psalmul 27).

Un pont final. Modalitatea cea mai bună de a alunga un sentiment negativ este cu un alt sentiment. Biblia ne învață ca ”Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu” (1 Tesaloniceni 5:18). Recunoștința este o anecdotă puternică pentru descurajare. S-ar putea să nu fim capabil să dăm mulțumiri lui Dumnezeu pentru situația dificilă în care ne găsim, însă putem învăța să privim la lucrurile pentru care putem fi mulțumitori, în mijlocul lor.

Notă: Materialul de mai sus a apărut inițial în siteul Bible Study Tools, scris de Leslie Verenick, autor în cadrul Asociației Consilierilor Biblici din Statele Unite ale Americii. Aceasta asociație există pentru a încuraja, echipa și împuternici pe oameni de pretutindeni să trăiască viața în mod autentic, și îi sfătuiește în Cuvântul lui Dumnezeu și aplică Evanghelia la întreaga experiență a vieții. Dacă citați acest material în altă parte, rog să oferiți sursa citării, adică acest blog. Mulțumesc!