Semnele creștinului imatur emoțional

”Când eram copil, vorbeam ca un copil, judecam ca un copil, gândeam ca un copil; când am devenit bărbat, am sfârșit-o cu lucrurile copilărești.” - 1 Corinteni 13:11

Da, sunt martor a felului cum un creștin poate dezvolta spiritualitatea. E fascinant, ce să zic, dar e onest să spunem așa.  Pe copiii mici îi înveți lucruri despre Isus sau Regele David, și următorul lucru pe care îl auzi că te întreabă ei este despre Trinitate și predestinare. Am descoperit totodată că un individ poate fi sănătos din punct de vedere spiritual dar imatur emoțional. Mulți adolescenți mai în vârstă au toate răspunsurile creștine corecte memorizate, dar ei nu le înțeleg, sau nu știu cum să le aplice în viața de credință de zi cu zi.

Din nefericire, această problemă nu este limitată doar la tinerii creștini. În cadrul unui editorial recent din revista Relevant Magazine, Frank Powell nota felul cum nenumărați credincioși au eșuat în a dezvolta o credință sănătoasă din punct de vedere emoțional. Aceasta poate avea consecințe groaznice în relația noastră cu Dumnezeu. Ca semne de avertizare și corecție, Powell a expus o listă de câteva fațete ale unui creștin imatur din punct de vedere emoțional, la care am adăugat și eu câteva de la mine:

Creștinii imaturi emoționali urăsc schimbarea
Schimbarea este o constantă. Nu o poți evita. Creștinii imaturi emoțional sunt îngrijorați cu privire la această realitate și i se opun cu orice preț. Dedesubtul acestei rezistențe poți găsi doi conducători: frica și controlul. Și cu cât mai imprevizibilă devine lumea exterioară, cu atât mai mult ei se restrâng în a controla, în special lucrurile și oamenii cei mai apropiați de ei.

Creștinilor imaturi emoțional le lipsește conștiința de sine
Auzim adesea că persoana cea mai greu de cunoscut ești tu însuți. Partea cea mai mare a procesului de maturizare atât în calitatea de creștin cât și în calitatea de adult este învățarea felului de a te privi pe tine însuți și să accepți ceea ce vezi. Conștiința de sine ne permite să ne recunoaștem tăriile și slăbiciunile noastre în timp ce ne străduim să ne rupem de comportamentele distructive. Spre deosebire de teologia practică, acest lucru nu este ceva ce poate fi predat dintr-un manual. Creștinii pot învăța conștiința de sine doar prin rugăciune, contemplare și prin a menține relații sănătoase de prietenie.

Creștinii imaturi emoțional văd lumea în ”alb și negru”
Ei vor ca lumea să facă sens pentru ei, așa că o numesc cu alb sau negru. Îi auzi uneori vorbind cu termeni absoluți - niciodată, întotdeauna, etc. Lucrurile absolute îi ajută pe creștinii imaturi să comprime lumea la o mărime ușor de mânuit, una care este atât sigură cât și lipsită de necunoscut. Ei egalizează misterul cu divinația și prezicerea. E rău, cu alte cuvinte. Ei nu ar putea niciodată să creadă că Dumnezeu există în necunoscut sau că El nu este în echipa lor.

Creștinii imaturi emoțional pot devenii ”narcisiști spirituali”
Creștinii imaturi emoțional au potențialul de a deveni narcisiști spirituali. Credința lor devine primitivă și concentrată pe interior, creând în cele din urmă diviziuni între ei înșiși și alți credincioși (Psalmul 36:1-4). Pentru a evita aceasta, creștinii trebuie să fie înceți la vorbire, rapizi la ascultare și înceți la a deveni mânioși (Iacov 1:19). Creștinul sănătos emoțional nu își flutură realizările sale sau să invadeze conversațiile, ci mai degrabă demonstrează dragostea prin acțiunile sale.

Creștinii imaturi emoțional sunt foarte sensibili și ușor de ofensat
Creștinii imaturi au nevoie de ceva la care să fie împotrivă pentru că ei trasează energie din luptele care le înving, dovedindu-i pe alții că au greșit și altele de acest gen. Datorită acestor lucruri ei sunt foarte sensibili față de părerile opuse, gata să ridice ziduri și adesea trăiesc o existență reacționară.

Am auzit o dată pe un pastor spunând că Duhul este de neofensat. Nu îl vedeți pe Isus cu tunica Lui pusă peste o grămadă de vată, nu? Eu nu îl văd. El nu este reacționar. Oamenii i-au pus întrebări și s-au îndoit de El la fiecare întorsură. Dar Isus nu și-a ridicat mâinile în sus sau să se fi bosumflat sau să caute răzbunare. El doar a continuat să-i iubească pe oameni, niciodată nu și-a pierdut concentrarea Sa, rămânea ferm în misiunea Sa. Isus este modelul nostru. Pe măsură ce ne modelăm viața în jurul vieții Lui, noi devenim mai puțin preocupați cu a fi corecți sau a fi îndrăgiți.

Creștinii imaturi emoțional au nevoie de empatie
Am auzit o dată povestirea unui om care a căzut într-o groapă adâncă. El a încercat să iasă afară, dar nu a făcut nimic altceva decât să ajungă și mai în jos. Ocazional treceau oameni pe lângă și îi ofereau sugestii, însă nici unul dintre ei nu stătea cu el prea mult timp. Apoi, într-o zi, un călător prăfuit a venit și când l-a văzut pe cel prins în groapă, a sărit cu capul înainte în groapă.

”De ce ai făcut asta?” se bocea omul, ”acum suntem amândoi prinși”.

”Este în regulă. Fi calm”, a răspuns călătorul, ”am mai fost aici înainte și știu calea de ieșire afară.”


Empatia este abilitatea de a te pune pe tine însuți în papucii altora și aceasta este una din cele mai mărețe unelte ale lui Dumnezeu. Hristos ne-a arătat harul incomprehensibil (Ioan 3:16), și noi suntem chemați să facem la fel. Aceasta se poate face doar prin dragoste, înțelegere și altruism. Atunci când aceste virtuții sunt adunate laolaltă, empatia este născută. Acesta poate fi un proces dificil, însă răsplățile sunt valorificate pe deplin în acestă călătorie.

Materialul de mai sus a fost scris de Ryan Duncan pe 20 noiembrie 2017 în Crosswalk.com, preluat ulterior de Christian Headlines (de unde am preluat fotografia de la început). Dacă citați acest material în altă parte, rog să păstrați toate link-urile din el și să oferiți sursa citării, adică acest blog. Mulțumesc.