Biletul din autobuz...

o persoană care ține un carnețel unde a notat ceva - foto de Calum MacAulay - unsplash.comEram în autobuz și mă îndreptam acasă. Era destul de târziu și nu mai aveam chef de nimic. În fața mea, pe scaunul din fața mea, era un bilet. Nu, nu era un bilet de călătorie, era un bilet deschis, pe care era scris ceva. Nu eram cu ochelarii pe nas și nici nu m-am sinchisit să mi scot din geanta ca să văd... ce o fi stând scris acolo pe scaunul acela.

În mine eram tentat să întind mâna și să văd ce era scris pe el. Era așezat simetric, chiar în centrul scaunului. Am conștientizat atunci că acel bilet era menit să fie citit de cineva, și că cineva îl scrisese să... îl citească altcineva.

Nu, nu eu. Nu atunci, nici acolo.

Am mai descoperit o dată într-un autobuz un bileÈ›el lipit pe geam pe care scria ceva destul de emoÈ›ionant. Ceva care avea de a face cu felul cum îi privim noi pe alÈ›ii È™i pe noi înÈ™ine... parcă. Nu mi-am dorit să iau acel bilet È™i să citesc ce era scris pe el. Era scris ceva de mână, cu un pix sau stilou de culoare albastră. Dar m-a ”constrâns” la o oarecare atitudine interioară.

Îmi imaginam în mintea mea ce ar fi fost scris acolo. Nu mi-am strofocat creierul prea tare să încep să citesc cuvintele întoarse cu susul în jos - așa cum le vedeam eu atunci și acolo - dar mi-am spus mie însumi, minții mele, că trebuia să nu citesc acel bilet. Dacă era pentru mine, avea să fie pus cu scrisul spre mine, să-mi fie mai ușor să-l citesc, să-l descifrez, să-l analizez. Așa că l-am ignorat și nu mi-a mai păsat de el tot drumul.

După vreo două zile mi-a venit în minte imaginea cu acel bilet de pe scaunul din autobuz. Mă gândeam ce putea să fi scris acea persoană acolo. Oare de ce l-a lăsat sau uitat pe acel loc? Avea să fie un mesaj pozitiv? Sau vreo destăinuire personală, vreo ideologie exprimată în scris, de genul ”citeÈ™te, întinează-te È™i dă mai departe”, sau poate era o notiță de la... un curs de la È™coală?

Nu, nu putea fi un testament al unui muribund, căci scaunele erau goale și pe jos nu erau urme roșii de sânge sau alte urme de... final. Nu putea fi nici o notiță din cadrul unei predici pentru că în autobuz nu prea se aud predici rostite, sau cel puțin nu ai loc să asculți în tihnă o predică, precum la o biserică. Nu era nici ceva intenționat pentru un următor călător de pe autobuz pentru că... s-ar fi dat personal mesajul, ar fi avut un impact mai mare - nu? Era uitat acolo... ca să fie uitat de toți din jur.

Pe cât de misterios mi se pare acum ceea ce era pe acel bilet pe care nu l-am citit, nu am dorit să-l citesc, acum parcă mă ia puțin curiozitatea să... merg cumva în timp să văd ce era scris pe el. Uneori curiozitatea noastră ne face să descoperim lucruri de care chiar nu avem nevoie. Probabil că de aia am și optat atunci să nu mă ating de acel bilet, să nu îmi intre în minte acele cuvinte, la care aveam să mă gândesc ulterior, oricât de pozitive sau de negative ar fi părut ele. Oare am făcut decizia corectă atunci?

De fapt cam aÈ™a facem È™i noi cu Cuvântul lui Dumnezeul de multe ori. Știm că este acolo, dar nu îl luăm să-l citim pentru că ar putea spune ceva care să ne facă oarecum incomozi, să ne pună pe gânduri, să ne tulbure, sau să ne răspundă la întrebări pe care nu le-am pus încă. ÃŽl observăm, nu întindem mâna să-l luăm să-l citim că poate că nu era pentru noi, dar de fapt momentul impactului ochilor noÈ™tri cu el a fost practic coordonat È™i pregătit mai dinainte ca noi să avem interacÈ›iunea cu el - acolo, atunci, direct. Apoi după câteva zile ne dăm seama că poate că era ceva pentru noi, pentru acel moment prin care treceam noi... dar l-am evitat, ne-am ”umplut” memoria, timpul, gândurile cu orice altceva.

Nu vroiam să scriu aceste rânduri, dar acel bilet din autobuz mi-a deschis puÈ›in ochii la o realitate pe care, deÈ™i o vedem, o ignorăm. Dumnezeu ne trimite semne, mesaje... È™i noi nu luăm seama la ele. Ne vorbeÈ™te când într-un fel, când în altul, dar noi preferăm să stăm ”legaÈ›i” de locul, clădirea È™i timpul unde ne-am simÈ›it ”spirituali”, unde am fost ”afectaÈ›i” pozitiv, È™i facem din acestea un idol al nostru - cum am scris în articolul anterior.

Am ajuns să fim afectaÈ›i de cele de acum, de aici, de azi, în loc să fim afectaÈ›i de momentele în care am ”pecit” È™i în care trebuie să mergem să reparăm ce este de reparat. Continuăm să ne bazăm pe propriile noastre puteri, pe cunoÈ™tinÈ›ele noaste acumulate în timp È™i să tragem concluzii rapide, pripite, grăbite: aceasta este înÈ›elepciunea anilor, ceea ce am acumulat... È™i tragem concluziile de moment. Apoi revenim la ele, È™i regretăm, că a trecut momentul când trebuia să mai cugetăm, să mai medităm, să re-gândim lucrurile, ca mai apoi să facem paÈ™ii potriviÈ›i. Rostim lucruri pe care nu le regretăm, dar ulterior le ”rumegăm” È™i ne dăm seama că rănesc pe alÈ›ii, că ne rănesc pe noi, că ne leagă, precum biletul acela de scaunul din autobuz. Și următorul lucru care îl facem este să ne uităm la ceas să vedem cum s-a scurs È™i noi nu am făcut nimic...

ÃŽnainte să cobor din autobuz îmi aduc aminte că cineva se aÈ™ezase pe scaunul alăturat, a observat biletul, dar... a procedat la fel ca mine - ignoranță totală în continuare. Nici nu s-a aplecat să-l ridice să vadă despre ce era vorba în el. Și aÈ™a a trecut È™i ziua respectivă. Cu siguranță că cineva l-a ridicat È™i l-a citit. Dacă era un mesaj de încurajare, m-aÈ™ bucura să fi ajuns să-l citească cineva care avea nevoie de el. Dacă era un mesaj negativ, m-aÈ™ întrista să fi ajuns la cine l-a citit... pentru că È™i-a întinat mintea cu el. De asta mă ”temeam” eu cel mai mult... să nu îmi bag în minte ceva de care nu aveam nevoie.

De ce are nevoie mintea ta să audă sau să citească acum, aici, astăzi?




Niciun comentariu:

Disclaimer:
Comentariile cu conținut off-topic, cu tentă de jignire, amenințare, ofensatoare, injurii, sau cuvinte porcoase/profane sunt șterse automat. Comentați doar dacă ceea ce aveți de spus este relevant și aduce discuții/subiecte noi. Comentariile cu pseudonime sunt "by default" sterse. Comentariile cu link-uri sunt moderate pe Disqus, pe Blogger, sterse. Daca doriti sa faceti publicitate la un site, rog sa ma contactati pentru o cotatie de pret, rezolvam. :)

Un produs Blogger.