Când ai necazuri și te miri de ce nu mai te poți ruga pentru tine (sau alții)

reflecții - foto de Ümit Bulut - unsplash.comRecent am aflat de un ”om al lui Dumnezeu” care trecea prin încercări - ca oricare alt om de pe această planetă - și cineva a ”îndrăznit” să-i scrie un mesaj cum că... se roagă pentru el.

Frumos gestul, am zis eu la început. Frumos, dar era doar aparent. Am căutat să văd și ce reacție a avut ”omul lui Dumnezeu” și mare mi-a fost mirarea când am văzut și citit că el a luat-o ofensator. El a citit mesajul ca și când ar fi scris... ”ești un ratat, ai nevoie de ajutor, bă!!!

M-a pus pe gânduri faza asta. Pentru că avem în jur oameni care observă felul nostru de a fi, cum arătăm la față, și încep... să te citească. Unii încep să te interpreteze (cum vor ei, sau cum știu ei mai bine) și apoi încearcă o abordare. Nu sunt genul de om care să interpreteze ceea ce spun alții că fac, în procesul de a te ajuta cumva, cum pot ei mai bine, să te simți mai bine, să te faci bine, să treci de momentul ”nasol” în care te afli. Unii fac rugăciuni doar atunci când sunt în necazuri și... ciudat este că doar 40% dintre ei mai cred că Dumnezeu răspunde rugăciunilor, conform unui studiu recent efectuat de Com Res Global pe un grup de persoane din Anglia, publicat pe 14 ianuarie 2018. Printre descoperirile acestui studiu menționez doar 3 puncte principale:

  • Circa jumătate dintre adulții din Marea Britanie spun că se roagă uneori
  • Unul din cinci (20%) din adulții din Mare Britanie spun că se roagă în mod regulat (cel puțin o dată pe lună)
  • Femeile sunt cele care spun că se roagă uneori, comparat cu bărbații (56% vs. 46%)

Nu cred că are relevanță prea mare unde te afli și dacă aceste statistici s-ar aplica ție sau nu. Nici dacă nu aparții de vreuna din răspunsurile de mai sus. Dar atunci când spui cuiva că ”te rogi pentru el/ea” și o și faci, este un răspuns de susținere de încurajare, de ajutor. Nu am înțeles de ce pentru alții această expresie a însemnat o ofensă - motiv pentru care nici nu am să menționez pe individul de care este vorba. De fapt o să vă menționez, este un ratat.

Și realizez acum că noi toți suntem niște ratați atunci când trecem prin momente în care nu mai putem să ne rugăm pentru noi și nici nu putem cere altora să se roage pentru noi. Sunt acele momente când nici măcar nu putem să exprimăm prin ceea ce trecem, ceea ce simțim, dacă vom fi înțeleși sau nu, și uneori tăcerea valorează mult și poate chiar nimic pentru alții.

V-ați aflat acolo vreodată?

Nu pot să spun că nu am spus și eu altora că mă rog pentru ei și nu am făcut-o, am ales să spun ceva și să și fac acel lucru atunci, acolo. Dar au fost și momente când nu mai puteam să mă rog. Nu puteam să mă văd în starea în care eram și să înțeleg ce se întâmplă cu mine.

Nu vroiam să judec ceea ce se întâmpla, pentru că simțeam că trebuia să trec pe acolo - din moment ce am ajuns acolo.

Am realizat ulterior că și oftatul și gemetele noastre sunt de fapt niște rugăciuni pe care le rostim fără să ne dăm seama... și că Dumnezeu răspunde la astfel de rugăciuni!

În Exod 2:23-24 avem relatarea poporului evreu care era în robie și erau apăsați, și ei nu au făcut altceva decât să geamă, să suspine către Dumnezeu cu privire la starea lor. Și următorul lucru pe care îl citim este că Dumnezeu își aduce aminte de legământul Său cu poporul, citiți împreună cu mine aceste versete:

După multă vreme, împăratul Egiptului a murit; și copiii lui Israel gemeau încă din pricina robiei și scoteau strigăte deznădăjduite. Strigătele acestea, pe care li le smulgea robia, s-au suit până la Dumnezeu. Dumnezeu a auzit gemetele lor și Și-a adus aminte de legământul Său făcut cu Avraam, Isaac și Iacov. (Exodul 2:23-24, sublinierile din text îmi aparțin).

Dumnezeu nu doar a auzit gemetele lor, și-a adus aminte de legământul Său, dar... uimitorul lucru se întâmplă de fapt în versetul 25: ”Dumnezeu a privit spre copiii lui Israel și a luat cunoștință de ei.” (Exodul 2:25). O altă versiune în limba română spune că ”Atunci Dumnezeu a privit (cu interes) la situația israelienilor și a decis să se implice pentru cauza lor. ” (BVA). Aceasta înseamnă că Dumnezeu nu disprețuiește geamătul tău.

Vă rog să faceți diferența între a geme și a te plânge. Noi, creștinii, avem obiceiul să confundăm lucrurile și să ne plângem că nu ne merge aia bine și alta merge mai greu. Nu. Atunci când suntem într-o situație dificilă și nu știm ce să facem, nu înțelegem nici noi - pe moment - ceea ce se întâmplă în noi, cu noi, cu ființa noastră - atunci sufletul nostru oftează, geme. Nu se plânge. Scoate sunete pe care nu le înțelegem pentru că sunt o reacție interioară ca răspuns la presiunea, la starea și situația în care ne aflăm. Când treci prin valea umbrei morții nu mai poți să strigi și să te rogi așa cum o făceai când erai pe munte. Știu că psalmistul David a strigat către Domnul când trecea prin vremuri dificile în viața lui, dar sunt conștient de faptul că sufletului lui suspina de durere, cuvintele nu îi mai veneau pe buze și gemea. Și Dumnezeu asculta și intervenea în situația respectivă!

Dacă urmăriți în Exod 6:5-8 ceea ce îi vorbește Dumnezeu lui Moise ca răspuns al gemetului poporului evreu, veți observa modul cum Dumnezeu răspunde la un gemăt:

Acum însă am auzit gemetele copiilor lui Israel, pe care-i țin egiptenii în robie, și Mi-am adus aminte de legământul Meu. De aceea, spune copiilor lui Israel: ‘Eu sunt Domnul. Eu vă voi izbăvi din muncile cu care vă apasă egiptenii, vă voi izbăvi din robia lor și vă voi scăpa cu braț întins și cu mari judecăți. Vă voi lua ca popor al Meu; Eu voi fi Dumnezeul vostru și veți cunoaște că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, vă izbăvesc de muncile cu care vă apasă egiptenii. Eu vă voi duce în țara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov; Eu vă voi da-o în stăpânire; Eu, Domnul.’ (sublinierile din text îmi aparțin)

Practic, poporul a gemut o dată, Dumnezeu a auzit, și-a adus aminte de legământul Său cu părinții lor, și face 7 lucruri pentru ei, cele șapte ”vă voi” subliniate în textul de mai sus. Aceste acțiuni sunt sublime pentru că ele arată că Dumnezeu nu doar că aude atunci când noi gemem, când suntem fără putere, fără cuvinte, nu mai putem să ne rugăm, El intervine, El ne salvează, ne pune în poziția corespunzătoare și ne face să fim ceea ce El ne-a rânduit să fim!

Domnul Isus înțelege suspinele și gemetele noastre și El este Marele nostru Preot care ne înțelege emoțiile și interiorul nostru (Evrei 4:15-16 - ”'Căci n-avem un Mare Preot Care să nu poată avea milă de slăbiciunile noastre, ci Unul Care a fost ispitit în toate felurile, ca și noi, dar fără păcat. Așadar, să ne apropiem cu îndrăzneală de tronul harului, ca să primim milă și să găsim har care să ne dea ajutor la vreme de nevoie.'” - sublinierile din text îmi aparțin).

Când ai necazuri și te miri de ce nu te mai poți ruga pentru tine sau pentru alții... este destul doar să suspini. Dumnezeu aude și știe ceea ce este în sufletul tău și El va interveni. Am experimentat lucrul acesta personal și Dumnezeu m-a scos de acolo, mi-a arătat unde eram și m-a adus lumină, pace, a restaurat bucuria inimii mele și a întărit oasele mele. Am gândit în acele momente de jale, de tăcere, de întuneric, de neliniște, că viața s-a terminat acolo, că acolo se termină toate, dar intervenția Domnului a venit la timpul potrivit. De aceea acum Îi mulțumesc, mă închin Lui și am început să văd altfel lucrurile.

Pentru aceia dintre noi care suntem obișnuiți să facem lucrurile în felul vechi prin care am primit odinioară victorie și eliberare în sufletul nostru, s-ar putea să apară surprinderea și să vadă că în momentele de întuneric, de jale interioară, de disperare, de întuneric și de deznădejde nu te poate ajuta nimic din cele vechi; nici măcar nu vei putea să vezi unde ești să strigi, să deschizi gura. Și nu, nu mă refer la o paralizie spirituală aici, ci mă refer la o stare a sufletului la care poate ajunge oricare dintre noi. Acolo, atunci, înconjurat de toate și de toți, de fapt lupta începe, și Domnul este cel care luptă pentru tine! Victoria este pe drum. Dumnezeu aude gemetele și suspinele! În strâmtorare am strigat cu suspinul meu către El, și El mi-a arătat cine este El, cine sunt eu: copilul Său răscumpărat! 

Nu e minunat să știi că atunci când nu ai cuvinte să te rogi... Dumnezeu totuși te aude?

Gustați și vedeți că Domnul este bun! Ferice de omul care se adăpostește în El! (Psalmul 34:8)



Niciun comentariu:

Disclaimer:
Comentariile cu conținut off-topic, cu tentă de jignire, amenințare, ofensatoare, injurii, sau cuvinte porcoase/profane sunt șterse automat. Comentați doar dacă ceea ce aveți de spus este relevant și aduce discuții/subiecte noi. Comentariile cu pseudonime sunt "by default" sterse. Comentariile cu link-uri sunt moderate pe Disqus, pe Blogger, sterse. Daca doriti sa faceti publicitate la un site, rog sa ma contactati pentru o cotatie de pret, rezolvam. :)

Un produs Blogger.